Zilele acestea, știrile despre violență și comportamente problematice în școli s-au înmulțit.
Un elev de clasa a III-a din Constanța ajunge astăzi la spital după ce ar fi fost mușcat de un coleg.
La Cluj, o fetiță de șapte ani a fost strangulată de un coleg în timpul pauzei.
La Neamț, patru eleve au agresat o colegă în baie, iar scena a fost filmată și postată online.
La Timișoara, doi copii de 13 ani s-au filmat întreținând relații sexuale în școală.
Aceste cazuri nu sunt izolate. Ele arată că școlile nu mai sunt doar spații de învățare, ci locuri în care copiii își exprimă agresivitatea, frustrarea și curiozitățile într-un mod nesupravegheat și periculos.
Psihologic, copiii reacționează la stimuli fără să aibă întotdeauna capacitatea de a gestiona emoțiile. Mușcătura unui coleg sau strangularea unei colege arată o lipsă de control al impulsurilor și o dificultate în a comunica frustrările altfel decât prin violență.
Curiozitatea sexuală exprimată inadecvat în școală indică lipsa unei educații sexuale corecte și a unui cadru sigur în care copiii să discute aceste lucruri.
Copiii reproduc, de multe ori, comportamente văzute acasă sau online, iar lipsa supravegherii și a limitelor clare contribuie la escaladarea comportamentelor riscante.
Mulți părinți se confruntă cu program aglomerat, lipsă de timp sau dificultăți în a înțelege comportamentele copiilor lor. Comunicarea cu copiii este, însă, vitală.
Dacă părinții nu observă semnele de agresivitate, stres sau curiozități sexuale, copiii pot experimenta și imita comportamente periculoase fără reper moral sau emoțional.
Copiii au nevoie de părinți care să observe schimbările de comportament, să discute deschis despre emoțiile lor și să stabilească limite clare.
Lipsa acestui sprijin crește vulnerabilitatea elevilor în fața colegilor sau a mediului online.
Cadrele didactice se confruntă cu clase mari, probleme disciplinare și lipsa de sprijin psihologic. Mulți profesori nu au timp să gestioneze conflictele, să ofere consiliere sau să supravegheze fiecare copil. Aceasta poate duce la escaladarea agresiunii între elevi.
Educația nu mai poate fi doar predarea materiei. Profesorii trebuie sprijiniți cu programe de formare pentru gestionarea emoțiilor, conflictele și agresivitatea copiilor. Sprijinul psihologic constant în școli nu mai este un lux, ci o necesitate.
Copiii care agresează și cei care sunt victime devin vulnerabili emoțional. Victimele pot dezvolta anxietate, teamă de școală și dificultăți în relațiile sociale.
Agresorii riscă să normalizeze violența și să aibă probleme în a se integra social pe termen lung.
Faptul că scenele de violență sau comportamentele inadecvate sunt filmate și postate pe rețele sociale amplifică trauma și normalizează agresivitatea.
Copiii învață că astfel de comportamente pot aduce atenție sau putere, ceea ce este extrem de periculos.
Greșim atunci când considerăm că școala este singura responsabilă pentru educația emoțională a copiilor. Părinții trebuie să se implice activ. Profesorii trebuie sprijiniți cu resurse și instruire.
Sistemul educațional trebuie să includă consiliere psihologică obligatorie, programe de educație emoțională și sexuală și supraveghere adecvată.
Fiecare incident este un semnal de alarmă. Nu putem aștepta ca violența să se intensifice sau ca copiii să învețe singuri limitele.
România trebuie să acționeze urgent pentru ca școlile să fie locuri sigure și formative pentru toți elevii.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
