Eterna prospețime a versurilor românești. Cele mai frumoase creații poetice pentru copii ale lui George Topîrceanu

Data publicării:
Eterna prospețime a versurilor românești. Cele mai frumoase creații poetice pentru copii ale lui George Topîrceanu / FOTO: freepik.com
Eterna prospețime a versurilor românești. Cele mai frumoase creații poetice pentru copii ale lui George Topîrceanu / FOTO: freepik.com

George Topîrceanu (născut la 20 martie 1886, București - decedat la 7 mai 1937, Iași) a fost un poet, prozator, memorialist și publicist român, membru corespondent al Academiei Române din 1936.



Creațiile marilor poeți români vor avea un impact pentru fiecare generație. În articolul de astăzi notăm cele mai frumoase poezii ale lui George Topîrceanu, printre care și celebra fabulă „Bivolul și coțofana”.

Balada unui greier mic

Peste dealuri zgribulite,

 Peste ţarini zdrenţuite,

 A venit aşa, deodată,

 Toamna cea întunecată.

 Lungă, slabă şi zăludă,

 Botezând natura udă

 C-un mănunchi de ciumafai, –

 Când se scutură de ciudă,

 Împrejurul ei departe

 Risipeşte-n evantai

 Ploi mărunte,

 Frunze moarte,

 Stropi de tină,

 Guturai…

Şi cum vine de la munte,

Blestemând

Şi lăcrimând,

Toţi ciulinii de pe vale

Se pitesc prin văgăuni,

Iar măceşii de pe câmpuri

O întâmpină în cale

Cu grăbite plecăciuni…

Doar pe coastă, la urcuş,

Din căsuţa lui de humă

 A ieşit un greieruş,

Negru, mic, muiat în tuş

Şi pe-aripi pudrat cu brumă:

– Cri-cri-cri,

 Toamnă gri,

 Nu credeam c-o să mai vii

 Înainte de Crăciun,

 Că puteam şi eu s-adun

 O grăunţă cât de mică,

 Ca să nu cer împrumut

 La vecina mea furnică,

 Fi’ndcă nu-mi dă niciodată,

 Şi-apoi umple lumea toată

 Că m-am dus şi i-am cerut…

 Dar de-acuş,

 Zise el cu glas sfârşit

 Ridicând un picioruş,

 Dar de-acuş s-a isprăvit…

 Cri-cri-cri,

 Toamnă gri,

 Tare-s mic şi necăjit!

Citește și „Cele mai frumoase poezii românești pentru copii scrise de Tudor Arghezi. Versurile fascinante ale copilăriei”

Un duel

Eroii mei sunt doi cocoşi
De rasă, pintenaţi, frumoşi
Ca ofiţerii la paradă.
Doi cavaleri aristocraţi.
Dintr-o privire ofensaţi
Încep duelul fără spadă.
Au martori puii speriaţi.
Teren - o parte din ogradă,
Dar n-au motiv de sfadă,
Căci nu se ştie-a cui e vina -
Misteru-nvăluie pricina, -
Deci: căutaţi găina...

Din amândouă părţile
Se-ncep ostilităţile.
Ei stau o clipă faţă-n faţă
Cu ciocurile la pământ,
Apoi deodată-şi iau avânt
Şi lupta-ncepe săltăreaţă:
Sar deodată,
Dau cu ciocul.
Cad alături,
Schimbă locul.
Bat din aripi,
Dau din gheare.
Unul cade,
Altul sare...
Iar s-atacă,
Iar se pişcă...
Dar deodată nu mai mişcă...
Faţă-n faţă, multă vreme,
Stau aşa, ca două gheme
Neclintite
Şi zburlite,
Până când, pe nesimţite,
Unul părăseşte sfada,
Întorcându-se cu coada...

Leul deghizat

Leul s-a-mbrăcat odată
Într-o piele de măgar,
Să colinde ţara toată
Din hotar până-n hotar,
Ca să vadă cum se poartă lupii (marii dregători)
Cu noroadele-i blajine de supuşi rumegători.

Deci, trecând el într-o seară la o margine de crâng
Ca un biet măgar nătâng,
Nişte lupi, cum îl văzură, se reped la el pe loc
Şi-ntr-o clipă îl înşfacă, grămădindu-l la mijloc.

- Staţi, mişeilor! Ajunge, - că vă rup în dinţi acuşi!
(Strigă leul, apărându-şi pielea cea adevărată.)
Astfel vă purtaţi voi oare cu iubiţii mei supuşi?...

Lupii, cunoscându-i glasul, îndărăt s-au tras pe dată,
Şi de frică se făcură mici, ca nişte căţeluşi.
- O, măria-ta! Iertare!
Zise cel mai diplomat, -
Semănai aşa de tare
C-un măgar adevărat!...

Vezi și „Cele mai frumoase poezii pentru copii de Ana Blandiana”

Bivolul și coțofana (fabulă)

Pe spinarea unui bivol mare, negru, fioros,
Se plimba o coţofană
Când în sus şi când în jos.
Un căţel trecând pe-acolo s-a oprit mirat în loc:
— Ah, ce mare dobitoc!
Nu-l credeam aşa de prost
Să ia-n spate pe oricine...
Ia stai, frate, că e rost
Să mă plimbe şi pe mine!

Cugetând aşa, se trage îndărăt să-şi facă vânt,
Se piteşte la pământ
Şi de-odată — zdup! — îi sare
Bivolului în spinare...

Ce s-a întâmplat pe urmă nu e greu de-nchipuit.
Apucat cam fără veste, bivolul a tresărit,
Dar i-a fost destul o clipă să se scuture, şi-apoi
Să-l răstoarne,
Să-l ia-n coarne
Şi cât colo să-l arunce, ca pe-o zdreanţă în trifoi.

— Ce-ai gândit tu oare, javră? Au, crezut-ai că sunt
mort?
Coţofana, treacă-meargă, pe spinare o suport
Că mă apără de muşte, de ţânţari şi de tăuni
Şi de alte spurcăciuni...
Pe când tu, potaie proastă, cam ce slujbă poţi să-mi faci?
Nu mi-ar fi ruşine mie de viţei şi de malaci,
Bivol mare şi puternic, gospodar cu greutate,
Să te port degeaba-n spate?...

Google News icon  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News



Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.


Autorul articolului: Raluca Panțiru | Categorie: Recomandari si sfaturi





DC Media Group Audience
pixel