Oana Moraru, specialistă în educație și parenting, spune că baza cititului este pusă încă din primii ani de viață, iar dezvoltarea începe cu inteligența verbală, între 0 și 2 ani.
„Ajută la 0 - 2 ani multă lălăială, silabisire și interjecții, onomatopee”, explică experta Oana Moraru, în cadrul podcastului Părinți Cuminți, deoarece așa îl obișnuiești cu sonoritatea limbii pe copil.
Apoi, mai târziu, în copilăria mică, ajută mult „memorarea de poezii scurte”, jocurile lingvistice cu rimă și ritm, și poveștile scrise cu versuri și structuri repetitive. Experta spune că toate acestea ajută la înțelegerea limbii ca pe „un șir de întâi sonor de sunete și pe urmă de sensuri”.
Părinții uneori, atunci când copilul începe să citească singur, nu mai dau importanță cititului împreună înainte de somn. Oana Moraru spune: „Ideal este ca mama să citească până la 9 ani în continuare copilului, chiar dacă și el citește”.
Când mama citește, se activează alte zone ale inteligenței cognitive, spune experta, legate de auditiv, care permit copilului să vadă mult mai clar „filmul” poveștii și să extragă mai multe sensuri.
O altă problemă e formarea câmpului vizual. Potrivit Oanei Moraru, copiii ratează cuvinte sau silabe sau au acea „sacadare” a privirii la citire. Pentru a preveni aceste dificultăți, experta spune că sunt foarte bune metodele „vechi” și „băbești”. La clasa I, nu se citește pe repede înainte, „cititul cu voce tare și cu degetul sub cuvânt” este foarte important.
Chiar dacă sunt și copii care citesc repede, exercițiul acesta „băbesc” e extrem de util, întrucât „mintea are nevoie de mai multe pauze în citire ca să facă și sens”.
O lecție de citire la clasa I trebuie să arate „foarte plictisitor”, spune Oana Moraru. Copilul trebuie ridicat de 7 - 8 ori să citească același text, iar ceilalți să urmărească cu degetul, stabilizându-le astfel atenția și privirea. „Învățătoarele ratează aceste etape care n-arată cool, n-arată distractiv, nu se vede în portofoliul copilului”, dar ele sunt foarte bune.
În plus, este necesară „dramatizarea” poveștilor. O grădiniță bună ar trebui să aibă „o treime din activitate joc de rol și dramatizare”, pentru a transforma povestea într-o experiență reală. Copiii trebuie să se pună în pielea personajelor, să vadă decorul, să simtă.
Dacă citesc un text, dar nu „trăiesc acolo” și nu își fac „filmul în cap”, nu pot ajunge să le placă lectura, iar la maturitate, vor avea probleme de înțelegere.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
