„Cappuccino Assassino”, „Thung Thung Sahur”, „Chimpanzini Bananini”, „Bombardiro Crocodilo” sau „Tralalelo Tralala” sunt imagini absurde, virale, care par fără sens. Dar exact asta îi atrage pe copii. Ana-Maria Zamfir, psiholog și psihoterapeut, explică de ce mintea umană e sedusă de „brainrot” și cum reacționează creierul copilului în fața acestui fenomen.
„Brainrot” este un termen popularizat de copii și adolescenți pe TikTok și YouTube Shorts. Se referă la acele clipuri care, aparent, „putrezesc” creierul: sunt scurte, ultra-colorate, fără logică, fără sens, dar cu o capacitate incredibilă de a atrage atenția. Ele combină elemente animate generate de Inteligența Artificială, pe fundaluri sonore distorsionate, muzici absurde sau remixuri haotice. Iar copiii le adoră.
„Toți știu cine e Cappuccino Assassino sau Thung Thung Sahur”, a spus Loredana Iriciuc, moderatoarea emisiunii Părinți Prezenți. „Cum explicăm fascinația asta pentru clipuri care, sincer, par niște aberații fără noimă?”
„Ele chiar sunt niște aberații fără noimă, tocmai acesta e paradoxul. Compozițiile astea care vin surprinzătoare și amestecate cu niște elemente care atrag atenția ochiului și minții, că ele nu se potrivesc, ele nu ar merge împreună, tocmai asta cred că fascinează”, a explicat Ana-Maria Zamfir.
„Trendul acesta a apărut pe ceva ce există, de fapt, în noi. Adică, interesul acesta pentru ce este diferit și îl găsim oarecum distractiv”, mai spune psihologul la Părinți Prezenți, o emisiune marca ParintisiPitici.ro.
„Noi, ca părinți, ne uităm și nu înțelegem nimic. Clipurile astea nu au nici fir narativ, nici logică, nici învățătură. Totuși, copiii sunt lipiți de ecran. De ce funcționează? Ce parte din creier e agățată de ele?” a mai întrebat moderatoarea Loredana Iriciuc.
„Partea asta de supraviețuire. Noi, ca și oameni, avem două motoare principale. Unul care este pe hedonism, adică această căutare pe principiul plăcerii, să ne simțim bine, să ne căutăm confortul. Și creierul face chestia asta constant. Și pe partea aceasta de frică”, susține Ana-Maria Zamfir.
Clipurile de tip brainrot „apasă” pe pedala plăcerii. Sunt haioase, neobișnuite, colorate, hipnotice. Nu pun nicio presiune cognitivă, nu cer efort. E doar dopamină pură, livrată în valuri. Exact ce vrea creierul atunci când caută relaxare totală.
„Adică, având astea două și oscilând între ele, noi căutăm și ne raportăm la mediu. Ori pe bază de frică, care să ne asigure supraviețuirea, ori hedonismul care ne dă scânteia asta de plăcere.
Cumva, ambele mecanisme sunt de supraviețuire. Adică, într-adevăr, noi trebuie instinctiv să ne ducem și către relaxare și să căutăm starea asta de bine, și avem și partea de frici care astea ne pun și la muncă, uneori”, mai spune psihologul.
„Deci, astea două sunt motoarele. Și, atunci, când apar ciudățenii de genul ăsta, părerea mea este că se activează în principal partea asta de hedonism, care este extrem de la îndemână și noi nu suntem programați pentru așa ceva.
Adică, adaptabilitatea noastră s-a făcut în niște vremuri în care trebuia să muncești ca să supraviețuiești. Trebuia să vânezi, de exemplu. Acesta cred că este un exemplu bun pentru treaba asta de brainrot. Să vânezi înseamnă să observi în natură ceva care mișcă sau ceva deosebit, ceva care iese în evidență și tu pe aia să te canalizezi și aia să urmărești și să dai importanță, adică o selectivitate din mediu către ceva ce are importanță pentru tine, pentru supraviețuirea ta”, mai spune Ana-Maria Zamfir.
„Iar amestecul ăsta, brainrot, e un amestec între astea două. Adică sunt niște clipuri care, pe de o parte, nu solicită nimic, este doar o plăcere de a privi într-o stare hipnotică o chestie ciudată care are și stimulare auditivă, are și vizual, totul este pe confort. Pe de altă parte, are proprietatea asta de a fi diferit de mediu, suficient cât să atragă atenția instinctiv către așa ceva”, adaugă psihologul.
Noi, părinții, avem tentația să desconsiderăm acest fenomen. Ni se pare o prostie. Și, da, poate că este. Dar este realitatea lor.
„Copiii din generația asta sunt înconjurați de total alte provocări față de noi și trebuie să se adapteze la astea. Astea sunt încercările lor. Realitatea este că acesta este mediul lor.
Povestesc despre brainrot, știu cum se numește, fac concursuri. Chiar îmi povestea un puști cum la școală a venit un coleg și a zis hai să vedem care știe mai multe brainrot-uri. Normal, că într-un fel, trebuie să ții pasul și cu asta. Trebuie să știe să facă o conversație chiar și despre brainrot și să aibă cunoștințe despre treaba asta.
Este un trend pentru că mintea noastră are un interes pentru asta”, a conchis Ana-Maria Zamfir.
Este o realitate de care nu ne putem rupe. Pentru că, indiferent dacă ne place sau nu, face parte din mediul lor. Și dacă vrem să rămânem conectați cu propriii copii, trebuie măcar să înțelegem ce consumă.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil