Fiecare mamă sau bunică trebuie să citească asta! Pilda femeii obosite

Așa începe povestea unei femei obosite, care și-a pierdut complet sursa de energie și dorința de a trăi. Dar în adâncul disperării sale, își găsește o umbră, care îi oferă o șansă de a-și recăpăta vitalitatea pierdută. Prin intermediul unor teste dificile, femeia învață să-și elibereze umerii de povara problemelor altora, să își asume controlul și să spună „NU” atunci când este necesar, și să-și acorde timp pentru odihnă și refacere.

Această poveste, deși personală, are ecouri puternice în viața fiecăruia dintre noi. Cu toții ne confruntăm cu provocări similare și ne pierdem uneori în vârtejul obligațiilor și presiunilor sociale.

Dar povestea acestei femei ne amintește că putem găsi drumul spre o viață mai echilibrată și mai plină de energie, atunci când ne asumăm controlul asupra propriei noastre vieți și ne acordăm timpul și spațiul necesar pentru a ne regăsi pe noi înșine.

Pilda femeii obosite

A fost odată o femeie obosită. În fiecare dimineață abia de se trezea, se forța să muncească toată ziua și mergea la culcare epuizată complet. Ca ziua următoare să facă exact la fel. La un moment dat nu-și mai amintea când  s-a simțit ultima dată odihnită, plină de forță și cu dorința de a trăi.

Și așa a continuat, până în momentul în care umbra acelei femei obosite s-a îndepărtat de ea. Era o zi caldă de vară când trebuia să facă un lucru extrem de important pentru ea din două motive: „nu lăsa pe mâine ce poți face astăzi” și „cel care nu lucrează nu mănâncă”.

Era o zi frumoasă de vară când s-a întâmplat acea separare, femeia avea multe treburi și era nevoită să le facă pe toate în acea zi pentru că știa că nu le poate lăsa pentru altă dată. Anume acea întâmplare a adus femeia la apogeul oboselii ei. Umbra ei începu-se încet-încet să se îndepărteze de ea, lăsându-și stăpâna slăbită pe un scaun de birou.

Femeia își implora umbra:

– Te rog întoarce-te la mine! Dacă pleci, odată cu tine pleacă toată puterea mea …

Iar umbra îi răspunsese:

– Da, așa e. La urma urmei, eu sunt Sursa energiei tale. Dar nu te mai pot ajuta cu nimic. Ți-ai epuizat aproape toate puterile fără a-ți reface rezervele. Te-ai adus la epuizare completă. Acum reflectează cu mare atenție: de ce ți s-a întâmplat ție toate astea?

Femeia îi răspunse:

– Fără tine, îmi va fi greu să înțeleg. Te rog să mă ajuți!

Umbra se gândi o clipă și apoi acceptă:

– Bine. Dar numai cu condiția să treci de cele trei încercări care îți vor reînnoi sursele tale de energie. Ești de acord?

– Sigur!

– Atunci ascultă. Sarcina unu: trebuie să-ți simți spatele și umerii.  Simți o povară insuportabilă?

Femeia obosită dădu din cap, confirmând cele spuse. Cum să nu simtă asta? Ea ani întregi purta pe spatele ei acele greutăți invizibile.

– Atunci nu mai purta povara altor oameni pe spatele tău. Sunt lecțiile lor, sunt victoriile lor, sunt dezvoltarea lor. Și păstrează-ți partea ta. Și atunci poți începe să-ți trăiești viața.

O, cât de greu i-a fost acelei femei să recunoască că duce o povară care nici măcar nu îi aparține. Era dincolo de puterea ei, îi scurgea energia: grijile prietenilor, ale soțului, ale copilului . Ea și-a târât toate problemele, toate dificultățile și a încercat să le rezolve, dar nu a făcut decât să înrăutățească situația.

De îndată ce femeia obosită s-a eliberat de povara copleșitoare, telefonul ei a început să sune. Toată lumea care a pus cândva toată această povară asupra ei au început să o caute.

Femeia obosită se uită cu frică la Umbra ei:

– Ce ar trebui să fac? Acum vor începe din nou să-mi ceară să le car povara!

Umbra a rămas neiertătoare.

– Dacă vrei să fii sănătoasă, dacă vrei ca toți acești oameni să trăiască o viață deplină fără a regreta nimic, atunci trece al doilea test: învață să spui NU, atunci când este necesar.

Femeia a dat din cap, dar a simțit că cel de-al doilea test este poate chiar mai dificil decât primul. Cum să refuzi? Ce ar crede ei despre ea? Ce se întâmplă dacă încetează să vorbească cu ea? Dacă nu o iubesc? Dar nu este nimic de făcut.

Ea a răspuns la apelul prietenei  ei. Conversația nu a avut succes: o prietenă a convins-o să facă toată munca pentru ea, iar Femeia obosită a continuat să se scuze.

Umbra s-a apropiat de ea și a încurajat-o liniștit:

– Pentru a învăța să spui NU , mai întâi trebuie să renunți la toate scuzele pe care le-ai adus până acum. În caz contrar, oamenii vor simți nesiguranța ta și vor continua să te convingă până când renunți și să-ți asumi povara.

Femeia a dat din cap și a încheiat ferm conversația cu prietena ei, cu un NU plin de compasiune, dar necesar. Dacă ar fi să reproducem acel Nu în limbajul inimii, ar suna în felul următor: îmi ești foarte dragă, de aceea îți doresc să-ți trăiești viața, crede-mă, atunci poți să te simți fericită: după ce ai experimentat tot ceea ce ți-a trimis soarta, vei învăța să apreciezi ceea ce ai și muncește pentru visul tău, obținând toate calitățile necesare pentru acel lucru.

Desigur, nu toată lumea a înțeles noua filosofie a femeii obosite. Cineva a încetat să o convingă, cineva s-a simțit jignit  și cineva s-a împăcat cu acest fapt.

Umbra i-a spus:

– A sosit timpul să treci și prin a treia și ultima probă. Și atunci energia și dorința ta de a trăi se vor întoarce la tine. Învață să te relaxezi.

Oferă-ți momente de liniște și odihnă. Iar pentru a face acest lucru trebuie să te întâlnești  față în față cu cel care nu te lasă să faci asta – sentimentul tău de vinovăție.

Al treilea test a fost cel mai insidios. Sentimentele vinovăției și-au schimbat fără milă fețele și vocile. Imediat ce femeia obosită a încercat să se relaxeze, vinovăția s-a apropiat de ea și prin vocea mamei sale i-a spus:

"– Cum? Iar nu faci nimic? Eu lucrez aici, lucrez și tu stai la umbră! Nu îți este rușine! Doar sunt atât de multe lucruri de făcut astăzi!"
După care se auzise vocea tatălui:

"– Dacă nu o vei face tu, nimeni nu o va face. Totul se va ruina. Ce? Obosită, zici? De ce ești obosită? Încă nu ai făcut nimic! Muncește, muncește mai mult, muncește!"

Vocile erau pline de reproșuri, iar femeia și-a dat seama că nu se poate relaxa, nu poate, chiar dacă s-a întins pe canapea ore întregi, chiar dacă a plecat în vacanță la capătul pământului … Și atunci a apărut acel strigăt, strigătul rebeliunii sale:

– Am dreptul să mă odihnesc! De acum încolo, nu numai că voi lucra, ci și mă voi odihni pe deplin. La urma urmei, nu există doar zi, ci și noapte. Activitatea este înlocuită de relaxare și natură. Chiar și Natura, Marea, Femeie se odihnește ! Nu lenevesc, dar recuperez pentru a fi sănătoasă , fericită , plină de inspirație și creativitate. Și atunci voi face ceva nu pentru că „trebuie”, voi face totul cu dragoste, bucurie, dorință sinceră.

Acest monolog a fost suficient pentru a face ca sentimentul vinovăției să dispară. Femeia obosită și-a dat seama că întotdeauna a încercat să fie bună pentru cineva și, prin urmare, și-a interzis să-și trăiască propria viață, și-a interzis să se odihnească, să aibă propria părere. Și din aceasta cauză , nu a devenit încă fericită , totul a devenit mai complicat. Până când a fost complet epuizată.

Acea zi a fost cea mai neobișnuită zi din viața ei, ziua în care a reapărut femeia odihnită. Ea a făcut fericită o baie cu flori, s-a așezat pe canapea cu cartea ei preferată, a admirat frumusețea incredibilă a apusului, respirând aromele serii, ascultând vocile pline de speranțe și fericire, simțind bătăile vieții întorcându-se la inima ei. Nu numai Energia s-a întors la ea, dar și Sănătatea, Frumusețea, Bucuria, Inspirația, chiar și Pacea s-a întors la ea …

(SURSA TEXT Facebook @Psiholog clinician / Psihoterapeut/ Raileanu Luminita-Cabinet de psihologie)_

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.