Termenul de „FOMO parenting” circulă din ce în ce mai mult în cercurile educaționale și pe rețelele de socializare. El descrie o tendință recentă care influențează, uneori subtil, alegerile multor părinți.
Mulți copii din ziua de azi au un program la fel de încărcat ca cel al adulților. Părinții îi duc și la școală, și la after. După after îi duc la dans, karate, înot, engleză, chineză, japoneză, aritmetică mentală, eventual și la un curs de astronauți, că cine știe când le trebuie. În spatele acestei curse după activități, apare fenomenul „FOMO parenting”, și anume teama părinților de a-și priva copilul de o oportunitate necesară.
Termenul provine din expresia „Fear Of Missing Out” (n.r. - teama de a rata ceva). Aplicat în domeniul creșterii copiilor, descrie sentimentul persistent că un copil trebuie să facă întotdeauna mai mult pentru a evita să fie „în urma” celorlalți.
Mulți părinți spun că se tem că al lor copil nu va stăpâni suficiente abilități, nu va obține suficiente calificări sau nu va fi pregătit în mod adecvat pentru viitor.
Copiii își înșiră activitățile ca și cum ar bifa căsuțe în CV. Zilele săptămânii și weekendurile devin maratoane de cursuri de dans, competiții sportive, repetiții de teatru sau ateliere științifice. Iar timpul liber de joacă devine din ce în ce mai rar.
SURSA FOTO: freepik.com @pressfoto
Rețelele de socializare joacă un rol important în această escaladare. Părinții sunt bombardați cu imagini ale unor copii uluitori, multilingvi, virtuozi sau deja „experți”.
Comparându-se constant cu ceilalți, unii încep să se îndoiască de propriile abilități: Ce se întâmplă dacă nu fac suficient? Ce se întâmplă dacă copilul meu rămâne în urmă?
Fenomenul nu se limitează la rețelele sociale. În jurul școlilor, mulți părinți recunosc că se simt copleșiți atunci când alți părinți vorbesc despre noile ateliere sau cursuri la care au participat copiii lor. Ideea că ești un „părinte mai puțin important” prinde rădăcini viclene.
În spatele acestor programe perfect orchestrate se ascund copii obosiți, stresați sau chiar anxioși.
Psihologii observă o creștere a semnelor de suprasolicitare, chiar și în rândul celor mai mici: iritabilitate, tulburări de somn, demotivare bruscă sau pierderea plăcerii în activitățile pe care le iubeau odinioară, informează parents.fr. Paradoxal, această căutare a „mai mult” poate duce la „mai puțin”.
Suprastimulați, copiii doar ating suprafața activităților fără a le explora cu adevărat. Încearcă multe lucruri, dar nu se specializează în niciun domeniu anume. Unii ajung să renunțe din lipsă de timp, motivație sau energie.
SURSA FOTO: freepik.com @DC Studio
Nici părinții înșiși nu sunt imuni la această cursă constantă. Mulți vorbesc despre o presiune financiară semnificativă, săptămâni extenuante și un sentiment persistent de vinovăție ori de câte ori o activitate este anulată.
Sentimentul de a trebui să „ofer totul” poate deveni copleșitor, până la punctul de a transforma copilăria într-o competiție tăcută.
Pentru experți, primul pas este pur și simplu să facă un pas înapoi. Un copil nu trebuie să fie mereu ocupat pentru a crește sănătos și fericit. Are nevoie de timp liber, momente de joacă, interacțiune socială spontană și chiar de plictiseală.
Discuțiile cu copilul sunt necesare. Ce îi place cu adevărat? Ce îl obosește sau îl stresează? Care sunt nevoile sale individuale, indiferent de ceea ce fac ceilalți?
Părinții se pot întreba, de asemenea: Este această activitate aleasă pentru bunăstarea copilului lor sau pentru a-mi calma propria frică de a rata ceva?
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
