Furia și agresivitatea în adolescență: Cum o pot gestiona părinții în 3 puncte

Data publicării:
Fotografie de la Keira Burton/ Pexels
Fotografie de la Keira Burton/ Pexels

Să crești un adolescent nu este ușor. Este probabil cel mai mare obstacol pe care trebuie să îl înfrunte un părinte. Pentru prima dată, de fapt, te trezești nevoit să gestionezi rebeliunea „fiziologică” a copilului tău: intrarea în această fază delicată a vieții implică răsturnări pentru noi toți.



Legat de noile perspective datorate transformării bruște a corpului și unei descoperiri progresive a lumii, mulți adolescenți riscă să nu poată gestiona cât mai bine schimbările. Astfel, în unele cazuri, pot apărea furia și agresivitatea, îndreptate în principal către adulți, dar și către semeni. Pentru a înțelege cum să ne ocupăm cel mai bine de aceste comportamente, vă inităm să parcurgem articolul de mai jos.

Există diverse motive care influențează incapacitatea adolescenților de a-și controla emoțiile. Atunci când se întâmplă acest lucru, băieții degajă cu furie dorințele și instinctele pe care le sugerează „noul” lor corp și pe care nu le văd împlinite.

Putem vorbi de un adevărat declanșator biologic care pune o presiune asupra nervilor copiilor, care sunt în permanență stresați. Este suficient să spunem că hormonul sexual masculin, testosteronul, contribuie la dezvoltarea în mod natural a instinctelor agresive: important este să nu te alarmezi și să-ți ajuți copiii să canalizeze aceste impulsuri în mod corect.

Conflictul cu autoritatea părintească

În epoca rebeliunii, autoritatea este întruchipată de părinți. În perioada adolescenței, băieții încep procesul natural de separare de mamă și tată, care își pierd acea aura idealizată de super-bărbați și încep să pară falibili, dacă nu chiar incapabili de înțelegere.

În această fază, chiar dacă nu putem vorbi de o ciocnire generațională ca acum câteva decenii, părinții încep să fie contestați deschis, judecați, iar odată cu primul „nu” pot apărea reacții disproporționate de furie  care poate duce uneori la agresivitate.

Procesul de emancipare și identificare a adolescenților este cu adevărat un moment delicat: ca părinți trebuie să avem grijă să atingem butoanele potrivite menținând echilibrul. În primul rând, trebuie să respectăm nevoia de intimitate care apare la copii fără a impune o prezență opresivă care poate provoca reacții excesive. Se poate întâmpla ca în aceste cazuri adolescenții să se enerveze pur și simplu să-și revendice propriul spațiu.

Comparație școlară și socială

Copiii noștri, mai mult decât generațiile anterioare, sunt afectați de o profundă fragilitate narcisistă care este rezultatul modelelor propuse de societate.

Când se trezesc nevoiți să înfrunte stadiul social, poartă cu ei o mulțime de nesiguranțe care îi fac deosebit de sensibili. Din acest motiv, ei au tendința de a experimenta eșecuri atât relațional, cu grupul de colegi (prieteni și colegi de clasă), cât și la școală.

Această frustrare se scurge într-o adevărată „furie narcisistă”. Școala la această vârstă devine un adevărat câmp de luptă care poate provoca conflicte atât cu profesorii, cât și, în consecință, cu părinții.

În aceste faze este important să știm să evaluăm cu atenție avertismentele date de profesori, a lua partea adolescentului care spune că este „hărțuit” este de foarte multe ori o alegere greșită.

În fine, alegerea ca copilul să-și schimbe școala, deși este o posibilitate care nu trebuie exclusă a priori, trebuie să fie ultima opțiune după ce încerci să înțelegi cauzele reale ale disconfortului adolescentului.

Cum să te comporți

-Așteaptă și ascultă. În aceste cazuri se aplică vechile zicale de a număra până la o sută înainte de a vorbi. Impulsivitatea este întotdeauna un sfătuitor rău, iar tăcerile pot fi foarte educative.

Odată ce apele s-au potolit, este necesar să stabiliți un dialog sincer cu copiii voștri. Ascultarea este cuvântul cheie.

- Lăsând mândria deoparte. Părinții trebuie să învețe să-și gestioneze mândria. Dintr-o dată te găsești acasă cu un băiat care este mereu pe picior de război, gata să judece totul negativ. În aceste cazuri, pentru a evita conflictul, trebuie să lăsăm orgoliile deoparte și să încercăm să examinăm temeinic problemele.

Trebuie să știi să respecți o limită și să ai răbdare, cele mai bune rezultate se obțin atunci când se lasă o marjă suficientă între emoția care a declanșat furia și reacția educațională a părintelui.

- Reguli puține, dar clare. La fel de important este și dorința de a înțelege reacțiile adolescenților să știi să garantezi o limită din punct de vedere educațional. Regulile trebuie să fie puține, dar clare și obligatorii. 



Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.


Autorul articolului: Elena Didila | Categorie: Comportamente si Emotii





DC Media Group Audience
pixel