A început Bacalaureatul pentru generația „sacrificată de haosul și indiferența sistemului”. Fostul ministru al Educației, Liviu Marian Pop, face o radiografie a ultimilor 13 ani.
Nu e ușor să ai 18 ani în România. Să dai cel mai important examen al adolescenței tale, după ce sistemul te-a lăsat, pas cu pas, baltă. Să ți se ceară performanță într-o structură care ți-a oferit, mai mereu, incertitudine. Să ai emoții la BAC, dar și senzația că nimeni nu te-a pregătit cu adevărat pentru el. Să fii etichetat drept „neimplicat” sau „slab”, deși tu ai fost, de fapt, copilul care a intrat într-o școală nepregătită, care a crescut în clase fără manuale, fără profesori formați, fără direcție.
Este generația de sacrificiu. Iar Bacalaureatul din 2025 scoate din nou la lumină rănile vechi ale unui sistem care pare să repete, obsesiv, aceleași greșeli.
Un semnal de alarmă vine de la fostul ministru al Educației, profesorul de matematică Liviu Marian Pop, care a publicat o declarație amară pe Facebook: „A început bacalaureatul pentru generația ruptă în două – de mai multe ori”.
Liviu Marian Pop readuce în atenție un moment important: anul 2012, când această generație a intrat în clasa pregătitoare, deși sistemul nu era nici pe departe pregătit pentru această reformă.
„Fără mobilier adecvat, fără profesori formați, fără claritate în aplicarea Legii Educației din 2011”.
Copiii de atunci n-au înțeles de ce unii colegi mergeau direct în clasa I, iar ei erau trimiși într-o clasă nouă, „fără repere”.
În spatele deciziei politice s-a aflat o intenție aparent modernizatoare, dar implementarea a fost grăbită, superficială și, mai ales, haotică. A fost prima „ruptură”.
Anii de gimnaziu n-au adus liniște. Fostul ministru amintește că elevii nu au avut manuale nici în clasa a III-a, nici în a IV-a, iar intrarea în clasa a V-a a fost, din nou, o cursă cu obstacole.
„Cu greu am reușit, la vremea respectivă, să le oferim un compendiu pentru clasa a V-a și să le asigurăm profesori pregătiți pentru gimnaziu”.
Școala românească a funcționat ani la rând din inerție. Elevii au fost trecuți dintr-un ciclu în altul fără să li se ofere instrumentele de bază.
S-a lucrat pe bucăți, cu improvizații, cu cârpeli.
Fiecare an a fost un „experiment” care i-a lăsat pe copii mai dezorientați.
Intrarea în liceu ar fi trebuit să marcheze un nou început. Un sistem matur, cu profesori bine pregătiți, cu programe clare, adaptate unei lumi în schimbare.
În schimb, spune Pop, „reforma curriculară trebuia să continue firesc (...). N-a fost să fie. Patru ani de liceu construiți pe improvizații”.
O generație întreagă a învățat, din nou, după reguli neclare. Manuale vechi, conținuturi învechite, lipsa coerenței între ciclurile de învățământ.
Iar elevii au simțit această lipsă de structură. Nu au știut ce se așteaptă de la ei. Nu au primit repere ferme.
Acum, când Bacalaureatul a început, cifrele vorbesc. 1 din 4 elevi nu se mai prezintă la examen. Unii renunță. Alții se simt complet nepregătiți. Iar sistemul continuă să îi eticheteze.
Dar Pop trage linie: „Aceasta nu este vina lor. Este vina celor care nu au fost capabili să pună în aplicare propria lege”.
E o acuză fermă, dar justificată. Într-o țară în care reformele vin și pleacă odată cu guvernele, elevii devin victimele perfecte. Niciodată întrebați, niciodată consultați. Doar „supuși”.
Declarația se încheie cu o notă emoțională, un apel la responsabilitate colectivă. Liviu Marian Pop nu vorbește doar ca fost ministru, ci ca profesor și părinte:
„Acești tineri sunt o generație sacrificată de indiferență și haos. România le datorează mai mult. Le datorează respect. Și le datorăm cu toții o garanție că asemenea erori nu se vor mai repeta niciodată”.
În spatele acestor cifre, grafice și planuri de reformă, sunt adolescenți adevărați. Cu vise. Cu potențial. Cu frici. Iar statul român, în forma lui actuală, i-a abandonat de prea multe ori.
Nu în ultimul rând, fostul ministru încheie cu un mesaj de încurajare. Nu pentru sistem, ci pentru acei tineri care au rezistat.
„Mult succes tuturor celor care, cu tărie și curaj, duc până la capăt acest drum de 13 ani”.
E poate primul mesaj public care recunoaște curajul acestor elevi. Nu doar efortul de a lua Bacul, ci efortul de a supraviețui în cel mai haotic deceniu din educația românească recentă.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.