Hansel și Gretel nu este doar o poveste clasică, ci și o oglindă a relațiilor de familie în vremuri de criză. Când viața devine disperată, familiile sunt puse la încercare până la limită, iar uneori chiar și adulții de încredere pot trăda copiii care depind de ei.
La începutul secolului al XIX-lea, în Germania, frații Jacob și Wilhelm Grimm au observat cum tradiția poveștilor populare începea să se piardă în fața modernizării accelerate. Au început să le adune și să le publice, inițial din interes academic, iar mai târziu pentru a fi citite și iubite de copii.
Dintre sutele de povești culese, Hansel și Gretel a rămas una dintre cele mai cunoscute, dar și cele mai tulburătoare.
SURSA FOTO: freepik.com @EyeEm
Povestea îmbină dorința de împlinire a viselor (o casă din turtă dulce și prăjituri!) cu teama (o vrăjitoare canibală).
Dincolo de tensiunea poveștii, esența ei este clară: un adult necunoscut care oferă dulciuri poate ascunde intenții periculoase. Este un mesaj pe care părinții moderni îl transmit copiilor înainte de a le permite să exploreze singuri lumea.
Totuși, dacă ne întoarcem la versiunea originală a fraților Grimm, descoperim un mesaj mult mai sumbru, deseori uitat în societatea noastră de azi, unde nu lipsa hranei, ci abundența este norma: atunci când viața devine imposibil de suportat, chiar și cei mai apropiați adulți pot ceda tentației de a-și abandona propriii copii.
În adaptările moderne, Hansel și Gretel au părinți iubitori, iar separarea este un accident, nu o trădare.
În schimb, povestea clasică vorbește despre un tată și o mamă vitregă care, împinși de foamete, decid să abandoneze copiii în pădure. Tatăl protestează, dar cedează presiunii soției. Este o imagine dură și incomodă: nu doar un străin periculos, ci chiar adulții de încredere îi pot condamna pe cei vulnerabili.
De ce am îndulcit povestea? Probabil pentru că, odată cu dispariția foametei generalizate din Europa (ultima de acest fel, în secolul XX, fiind legată de războaiele mondiale), astfel de situații au părut de neconceput.
Dar în trecut, foametea și războaiele, precum devastatorul Război de Treizeci de Ani, care a decimat până la 20% din populația Europei, erau realități crude. Cei care au supraviețuit nu și-au scris memoriile; poveștile transmise oral au fost singura lor moștenire culturală.
Privită din această perspectivă, Hansel și Gretel este o poveste despre cum instinctul de supraviețuire poate distruge loialitatea familială. În vremuri extreme, nu toți adulții protejează copiii în mod egal, iar uneori părinții vitregi sau chiar părinții biologici pot lua decizii imposibile, relatează telegraph.co.uk.
Finalul clasic al poveștii ne amintește că nu doar străinii sunt periculoși. Tatăl, deși se împotrivește, acceptă să-și părăsească copiii. Doar inteligența lui Hansel îi salvează prima dată, când presară pietricele pentru a găsi drumul înapoi. Dar a doua oară, când mama vitregă cere din nou alungarea lor, băiatul este încuiat în casă și nu mai poate aduna pietricele.
În lipsă de altă soluție, lasă o urmă de firimituri, care însă este mâncată de păsări.
Disperați, pierduți și pe moarte, copiii ajung în mâinile vrăjitoarei. Pentru doi copii înfometați, casa făcută din pâine și prăjituri pare un adevărat miracol: un adăpost și o masă îmbelșugată deopotrivă, prea bună ca să fie adevărată, dar imposibil de refuzat.
Însă, în curând, bunătatea aparentă se transformă în groază: Gretel este înrobită, iar fratele ei este încuiat și hrănit pentru a fi îngrășat, asemenea unei gâște de Crăciun.
În cele din urmă, în al unsprezecelea ceas, curajoasa Gretel reușește să o păcălească pe vrăjitoare să se uite în cuptor și o împinge înăuntru. Vrăjitoarea arde de vie, țipând înspăimântător, chiar în propriul ei cuptor.
Copiii se întorc acasă cu comoara vrăjitoarei și descoperă că mama lor vitregă a murit, iar tatăl lor îi primește cu bucurie.
SURSA FOTO: freepik.com @EyeEm
Povestea oferă o perspectivă dură, prin ochii unui copil, asupra gradului de încredere pe care un adult îl poate inspira în asemenea vremuri. Un străin este cel mai adesea o amenințare deghizată; un părinte vitreg poate fi de încredere doar până la un punct; iar dragostea protectoare a unui tată se poate frânge sub presiunea loialităților împărțite sau chiar a propriei sale foame.
Aceasta nu este doar o lecție de istorie. Gândiți-vă la părinții înfometați din Afganistan care, în ultimii ani, și-au vândut propriii copii.
La fel cum sugerează și basmul, odată separați de părinți, soarta unor copii lipsiți de sprijin poate fi și mai cumplită. Povestea fraților Grimm atinge punctul culminant terifiant atunci când Hansel și Gretel cad în ghearele vrăjitoarei, care îi vede ca pe niște obiecte, nu ca pe niște oameni.
Din păcate, aceasta nu este o exagerare dacă ne uităm la soarta copiilor migranți neînsoțiți, traficați peste granița de sud a SUA.
Conform unor investigații recente, mulți dintre acești copii sunt dați în grija unor adulți slab verificați, uneori chiar prădători deghizați. Astfel, ei pot ajunge sclavi în ateliere clandestine, victime ale exploatării sexuale sau chiar, potrivit unor rapoarte șocante, materie primă pentru comerțul ilegal de organe, o soartă aproape identică cu cea de care Hansel abia reușește să scape.
Privită strict ca poveste, Hansel și Gretel este despre rezistență și supraviețuire. În Europa de astăzi, puțini dintre noi cunoaștem cu adevărat foamea, darămite dilema cumplită de a alege între a-ți hrăni propriii copii, pe cei vitregi sau chiar pe tine însuți.
În acest context, e ușor să credem că suntem mai buni și mai altruiști decât am fi cu adevărat în situații extreme și, astfel, să ignorăm prădătorii reali care ne înconjoară.
Este tentant să redescoperim basmul pentru o sperietură inofensivă și un final fericit, transformând o poveste de groază în ceva amuzant și plin de magie.
Unii merg chiar mai departe, adaptând povestea într-o morală progresistă, cu un ton optimist.
Însă, în timp ce îi aplaudăm pe Hansel și Gretel pentru victoria lor asupra vrăjitoarei, poate ar trebui să ne strângem propriii copii mai aproape.
Am crescut într-o Europă predominant pașnică, dar, în prezent, titlurile ziarelor sunt pline de avertismente apocaliptice despre evenimentele din estul continentului.
Să sperăm că propriii noștri copii nu vor cunoaște niciodată teama și foamea care se ascund, chiar și azi, sub suprafața aparent dulce a poveștilor populare germane.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil