Copiii sunt foarte curioși și mai devreme sau mai târziu ne vor întreba cum erau când erau mici. Dacă stăm bine și ne amintim chiar și noi, adulții, i-am întrebat pe părinții noștri cum eram în vremea copilăriei noastre fragede.
Pentru copii, a nu-și aminti cum erau când erau mici poate fi frustrant. Nu au nicio memorie istorică a nașterii și a primilor ani de viață și fiind foarte curioși este normal ca mai devreme sau mai târziu să vină cu întrebarea fatidică: „Mamă, cum eram când eram mic/ mică?”. O întrebare la care, evident, trebuie să dăm un răspuns, cu povești, anecdote, experiențe și curiozități legate de copilăria lor foarte fragedă.
Cuvintele noastre, însă, s-ar putea să nu fie suficiente pentru a le satisface curiozitatea înnăscută. Și aici îi putem însoți cu fotografii, clipuri video, cutii de amintiri, un arbore genealogic care poate să retragă și istoria familiei și nu doar a copilului după ce a venit pe lume.
Foto: Cottombro Studio/ Pexels
Singura modalitate prin care copiii își pot satisface curiozitatea înnăscută față de primii ani de copilărie este să li se povesti despre acea perioadă. Părinții, bunicii, rudele și prietenii care i-au văzut venind pe lume reprezintă memoria lor istorică: prin vocea noastră își pot recompune puzzle-ul vieții, pentru a umple golul cauzat de faptul că nu ne putem aminti primii ani de viață.
Le putem spune cum s-au născut, anecdote simpatice și amuzante care îi privesc pe ei și pe întreaga familie, experiențe pe care le-am trăit împreună cu ei, începând din prima lor zi de viață și mergând până la momentul în care ei își amintesc. Și dacă nu ne amintim ceva, putem întreba pe altcineva dacă poate are o memorie mai bună decât noi!
Trăim într-o eră în care fotografiile nu mai sunt tipărite, pentru că le stocăm pe telefonul mobil, pe computer sau în Cloud. Le putem proiecta și la televizor. Dar ar fi bine să construim un album foto sau o carte foto, reluând istoria copiilor noștri: de exemplu câte unul pentru fiecare an de viață. Așa că atunci când micuții noștri au întrebări pentru noi despre cum erau ei când erau mai mici, putem însoți povestea în cuvinte cu imagini fotografice mult mai elocvente și precise.
Foto: Mikhail Nikov/ Pexels
La fel, păstrarea tuturor videoclipurilor de când erau mici și, poate, crearea unui DVD pentru a viziona împreună atunci când simt că poate fi util să se poată revedea nu doar în imagini statice, ci în acțiune și în mișcare.
Secvență după secvență putem ajunge la detalii despre ceea ce văd, pentru o poveste formată tot din imagini, pe care copiii de obicei le apreciază mai mult. Va fi frumos să vă uitați la neîncrederea din ochii lor că ei sunt protagoniștii acelui film.
Din momentul în care se nasc și pe tot parcursul creșterii lor, păstrarea amintirilor din copilărie este întotdeauna o modalitate de a nu uita nimic. Primii papucei purtați, suzeta preferată, primul biberon, farfurioarele folosite pentru prima mâncare pentru bebeluși, dar și jucăriile de care nu s-au despărțit niciodată, pătura cu care s-au culcat. Toate sunt accesorii care pot ajuta copiii noștri să aibă o călătorie frumoasă în timp. Și cine știe, poate atingând aceste obiecte, amintirile îngropate inevitabil de creștere le pot reveni în minte!
Implicând și pe ceilalți membri ai familiei, am putea crea un arbore genealogic frumos, astfel încât să le spunem copiilor noștri nu numai cum erau ei în copilărie, ci și cine sunt și de unde vin, cine sunt rudele care au venit înaintea lor și eventual și cei care au venit după ei, cum ar fi frații și surorile mai mici sau verii.
De asemenea, va fi distractiv să identificați împreună cu cine se asemănă mai mult: cu bunica, cu bunicul sau cu vreo altă rudă.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil