Un celebru neuropsiholog amintește că bunele maniere se transmit prin reguli, dar educația reală se formează prin respect și empatie.
Într-o perioadă în care imaginea și aparențele contează mai mult ca oricând, mulți părinți se străduiesc să aibă copii politicoși. Se asigură că spun „mulțumesc”, se așază corect sau salută atunci când intră într-un loc.
Aceste gesturi sunt importante. Totuși, așa cum subliniază celebrul neuropsiholog Álvaro Bilbao pe contul său de Instagram, există o diferență clară între a învăța bunele maniere și a oferi o educație adevărată.
„Dacă îți înveți copiii să meargă la școală îngrijit, să mănânce cu coatele ridicate de pe masă, să stea drepți și să nu vorbească cu gura plină, dar nu îi înveți în fiecare zi cum să se poarte bine cu ceilalți, le transmiți maniere, nu educație”, spune Bilbao.
El explică și de ce: „Manierele diferă de la o cultură la alta, dar politețea este aceeași peste tot. Adevărata politețe înseamnă să-i tratezi pe ceilalți așa cum ți-ai dori să fii tratat”.
Reflecția lui pune accent pe o idee importantă. Manierele se învață prin reguli exterioare, educația se construiește din valori interioare. Când le predai copiilor maniere, corectezi gesturi, forme și cuvinte. Când îi înveți politețea, îi ajuți să dezvolte empatie, respect, responsabilitate și grijă față de ceilalți.
Manierele se exersează prin repetiție și exemplu. Spui „vă rog”, „mulțumesc” sau „bună dimineața” și copilul te urmează. Educația se formează mai ales prin comportamentul zilnic. Un copil care își vede părinții cerându-și scuze, ajutând un vecin sau vorbind respectuos cu cei din jur învață mai mult decât dintr-o listă de reguli de politețe.
Bunele maniere funcționează ca un limbaj social. Te ajută să trăiești în comunitate, să arăți respect și să te adaptezi la reguli comune. Acestea se schimbă însă în funcție de timp și loc. Ce este considerat politicos în Spania poate părea distant în Japonia sau prea mult în Statele Unite.
Dacă insiști doar pe bunele maniere, riști să crești copii care știu cum să se comporte, dar nu înțeleg de ce o fac.
Educația autentică merge mai adânc. Nu depinde de cultură sau etichetă. Se bazează pe valori universale precum respectul, empatia și bunătatea. Educația nu înseamnă să impui un comportament, ci să cultivi o atitudine față de ceilalți.
Un copil cu adevărat politicos nu doar salută, ci arată interes pentru cum se simt ceilalți. Nu doar își cere scuze, ci se străduiește să nu rănească. Nu doar împarte o jucărie pentru că i se cere, ci pentru că înțelege dorința celorlalți de a se bucura de ea.
Educația emoțională și etică trebuie transmisă zilnic. Nu poți cere respect dacă adulții țipă acasă. Nu poți cere empatie dacă copilul nu este ascultat.
Pentru a educa cu adevărat, neuropsihologul oferă câteva sfaturi, potrivit bebesymas.com.
Fii exemplul lor. Copiii învață mai mult observând decât ascultând.
Încurajează empatia. Întreabă cum se simte cealaltă persoană.
Validează emoțiile. Îi înveți să gestioneze furia sau frustrarea.
Vorbește despre valori, nu doar despre reguli. Explică sensul fiecărui gest.
Bunele maniere se învață prin exercițiu. Politețea se formează prin prezență și model. Prima te învață cum să te comporți. A doua te învață cine ești. Așa cum spune Álvaro Bilbao, „adevărata politețe înseamnă să-i tratezi pe ceilalți așa cum ai vrea să fii tratat”.
Harvard: Obiceiul care face diferența între un elev mediocru și unul de top
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
