Când evaluezi un copil într-o clasă, este ușor să observi cine răspunde repede, cine pare talentat și cine are înclinație spre materii. Dar cercetările moderne indică faptul că uneori nu cunoașterea sau inteligența sunt diferențiatorii decisivi. Există un obicei subtil, dar constant, care face diferența între elevii mediocri și cei care excelează, iar cercetătorii de la Harvard au subliniat rolul lui.
În diverse articole și ghiduri asociate mediului Harvard, se pune accent pe strategiile de învățare eficiente. De exemplu, Harvard Academic Resource Center recomandă revizuirea regulată, autoevaluarea, învățarea activă și implicarea în procesul de învățare, spre deosebire de memorare pasivă, notează Harvard Summer School.
Deși aceste strategii sunt adresate studenților universitari, principiile care stau în spatele lor sunt aplicabile și școlarilor din clasele primare.
Dar ce obicei face diferența? Obiceiul de a reflecta asupra propriei învățări, adică de a-și analiza activ ce merge bine, ce merge mai puțin bine și cum poate corecta. Elevii care adoptă acest obicei se transformă treptat din receptori pasivi de informație în învățăcei activi, capabili să își regleze strategii și să devină mai eficienți.
Cercetătorii spun că această metacogniție, capacitatea de a gândi despre modul în care înveți, este un predictor al performanței pe termen lung. În mediul Harvard se încurajează autoevaluarea regulată și revizuirea constantă.
De exemplu, ARC (Academic Resource Center) discută despre „self-checks” pe parcursul semestrului: elevii trebuie să se întrebe: „Am înțeles esența lecției? Ce părți trebuie să revizuiesc?”
Prin urmare, elevii care adoptă obiceiul reflectării sunt capabili să observe unde fac greșeli, să corecteze și să adapteze metoda de învățare, spre deosebire de cei care doar repetă mecanic ce au citit sau au memorat.
SURSA FOTO: freepik.com @volodymyr-t
Părinții au un rol extrem de important în stimularea acestui obicei. Poți începe, încă din clasa pregătitoare, să introduci momente simple de reflecție. După ce copilul face o activitate, fie o lecție de matematică, fie lectura unui text, spune-i: „Hai să ne gândim ce părți ți-au părut ușoare și ce părți au fost dificile”. Astfel, copilul începe să analizeze ce i se potrivește și ce nu, să observe greșelile și să identifice ce trebuie să repete.
Poți pune întrebări de tipul: „Cum ai ști că ai greșit aici?”, „Ce ai putea face altfel data viitoare?”, „Ce strategie ai folosit? A mers sau nu?” Aceasta nu doar îi trezește conștientizarea, ci îl antrenează să recurgă la strategii mai bune.
De asemenea, poți introduce „jurnal de învățare”. câteva rânduri pe zi în care copilul notează ce i s-a părut ușor, ce nu, ce va repeta. Aceasta construiește un obicei de reflecție. Ca model, povestește și tu ce greșeli ai făcut când înveți ceva nou și cum ai corectat strategia. Copiii observă și modelează comportamentul tău.
Deși nu am găsit un studiu specific Harvard care să spună exact „obiceiul reflectării este diferența”, sursele Harvard susțin strategiile de autoevaluare și propria implicare a elevului în procesul de învățare.
Studiile în psihologia educațională arată că metacogniția, adică procesul de gândire despre cum înveți, este strâns corelată cu performanța academică. Elevii care își planifică, monitorizează și evaluează procesele cognitive obțin rezultate mai bune la testare.
Alte cercetări (nu neapărat Harvard) confirmă că nu doar cantitatea de repetiție contează, ci calitatea reflecției între sesiuni de învățare.
SURSA FOTO: freepik.com @volodymyr-t
La început, copilul poate să nu accepte să reflecteze. Poate spune: „Nu știu ce să scriu” sau „Nu am greșit nimic”. Trebuie să-l înveți să vadă nu doar rezultatul final, ci și pașii intermediați. Ajută-l să identifice chiar și micile discrepanțe între ce credea că este și ce a ieșit.
De asemenea, nu cere reflecții lungi. La 7 - 8 ani, 2 - 3 propoziții sunt suficiente. Pe măsură ce crește, poți extinde. Nu forța, dar fii consecvent. Întrebările ghidate îl ajută la început. Pe măsură ce devine obișnuit, va face el singur reflecțiile mentale.
Obiceiul reflectării nu este un truc magic, dar este o diferență reală între elevii care stagnează și cei care progresează. Dacă îl cultivi de mic, îi oferi copilului instrumentul cel mai valoros: capacitatea de a învăța să învețe. Acel obicei „invizibil” este, de fapt, diferența dintre mediocru și top.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
