Mamele anxioase sunt recunoscute cu nenumărate defecte: se spune că își sufocă copiii, că nu îi fac independenți, că ele caută mereu un motiv dacă nu o problemă.
”Nu ieși afară, e frig, o să răcești. Stai aproape de mine, o să te pierzi. Lasă jucăria aia, te poți lovi cu ea! Nu te urca acolo, o să cazi!” Asta spune, toată ziua, o mamă anxioasă! Sunt frici normale ale tinerelor mame dar care, negestionate corect, pot dezechilibra dezvoltarea armonioasă a copiilor. O viață lângă o mamă anxioasă este diferită și provocatoare, în același timp, și poate deveni chiar obositoare, spun specialiști.
Dar, dincolo de această anxietate percepută ca a fi defect, haideți să descoperim și reversul acestei situații: în unele cazuri, mamele anxioase pot fi garanția că un copil se poate dezvolta sănătos și în siguranță, mai ales în prima parte a copilăriei lui.
Web-ul este plin de exemple de mame anxioase care recunosc că sunt deosebit de îngrijorătoare și, în același timp, își pun la îndoială calitatea lor de mamă.
Primul motiv care face ca mamele anxioase să fie cele mai bune dintre toate este tocmai tensiunea constantă de a-și regla anxietatea.
Această atitudine de conștientizare se traduce prin autoanaliză și autocritică. Este de la sine înțeles că copilul beneficiază foarte mult pentru că are de-a face cu o femeie care se cunoaște pe sine și limitele ei, reușind totodată să facă față constant criticilor celorlalți.
Mamele anxioase au o rată scăzută de adversitate față de alte mame.
Mama anxioasă este acuzată că este cea care ar trebui să-și elibereze copiii de propria ei povară, este văzută ca fiind cea invazivă și omniprezentă. Această judecată „prejudiciabilă” o determină să-și cheltuie toată energia pe ea însăși, pentru a găsi un echilibru între a fi atentă și percepția exterioară a atenției sale. Ba chiar evaluează constant impactul comportamentului său asupra fiului său, pe care reușește totuși să-l observe cu meticulozitate.
Mamele anxioase au o aptitudine foarte puternică de a examina realitatea și de a prevedea pericolul.
În acest sens copilul, mai ales în prima copilărie, rămâne protejat de atenția constantă a mamei.
La toate acestea putem opune un singur „atâta timp cât”: mamele anxioase sunt cele mai bune dintre toate atâta timp cât își recunosc limitele anxietății și lucrează constant pentru a le depăși.
Din anxietate se poate recupera o tensiune critică la examinarea propriului comportament și atenția constantă la viață și capcanele ei, copiii înșiși pot beneficia de relația cu o mamă care a devenit fragilă și puternică întocmai datorită propriilor frici.
Pe scurt, mamele anxioase sunt mame războinice, precaute față de viață, dar capabile să-și gestioneze sentimentele, chiar și admițându-și propriile limite; cunosc judecata și frustrarea pe care le poate aduce acest comportament protector, dar în același timp știu să o depășească.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil