Mihai Dimian, despre vizele de flotant: „Hai să schimbăm regulile! Pare că le încălcăm pe scară largă și apoi ne plângem” / VIDEO

„M-am uitat la gradul de încărcare la clasă. La gimnaziu, când mă uit eu la minister, eu văd 12 elevi în medie pe clasă. Legea spune 20 pe clasă. Ce s-a întâmplat? De ce suntem sub media națională?” întreabă ministrul Mihai Dimian.

Răspunsul vine imediat din teren.

„În zona urban mare sunt 30-32 elevi în casă, în zonele celelalte sunt 16-14-12, la medie stăm bine”.

Într-o clasă cu 30 de elevi, profesorul împarte atenția. Copilul primește mai puțin timp individual. Într-o clasă cu 12 elevi, situația este complet diferită.

Poveste personală care explică tensiunea dintre alegere și realitate

Un moment important din discurs a fost experiența personală.

„Însă de ce avem nevoie să lucrăm bine cu părinții? Pentru că și eu mi-am dus copilul la școala de stat din cartier și am încredere în învățători, doar că a început clasa pregătitoare cu 24 copii în clasă și până la finalul săptămânii erau 30-32”, povestește Dimian.

Chiar și atunci când alegi o școală de stat, realitatea din clasă se poate schimba rapid. Creșterea numărului de elevi afectează direct calitatea actului educațional.

Vizele de flotant și dezechilibrul ascuns

Problema devine și mai complexă când apar fenomene administrative.

„Vizele de flotant... Oamenii aceia vin cu mașina. Eu nu, mergem pe jos la școală, dar sunt foarte mulți care își aduc copiii cu mașina din comune din jurul Sucevei, din vile foarte frumoase”, mai adaugă ministrul.

„Drept urmare acolo de unde au plecat ei au lăsat 16 în clasă și a adus 30 la altă școală. Foarte interesant că nu m-am uitat niciodată la asta”.

Acest mecanism creează dezechilibru. O clasă devine supraaglomerată, alta rămâne sub capacitate. Iar copilul tău ajunge într-un sistem care nu este uniform.

Când regulile devin opționale, educația pierde teren

Un mesaj a vizat respectarea regulilor.

„Adică părinții s-au supărat că această clasă este supraaglomerată, supraîncărcată, clasa în care se află și copilul meu. Drept urmare, vedeți, după ce nu respectăm niște reguli, ne plângem de anumite situații”, mai spune Dimian.

Aici apare un mecanism frecvent întâlnit în educație. Se ignoră regula, apoi se critică efectul.

Mesajul nu blamează părinții. Dimpotrivă, le recunoaște intenția.

„Eu înțeleg dorința părintelui de a-și aduce copilul la școala cea mai bună. E dorință naturală. Dar vedeți lecția primară a educației? Să spui de la început `nu respect regulile`, `pentru noi nu se aplică` este tocmai o generare a lipsei de motivație pentru educație și a respectului pentru educație”, adaugă ministrul.

„Dacă întâlnești o astfel de problemă, hai să schimbăm regulile să vedem cum le schimbăm. Pare că le încălcăm pe scară largă și apoi ne plângem în această situație”, conchide el.

Schimbarea nu vine dintr-o singură direcție. Vine din discuții reale între părinți, profesori și autorități.