Copilul NU „mai stă la iubit”. Motivele pentru care micuții resping afecțiunea, deși au nevoie de ea

Data publicării:
Copilul NU „mai stă la iubit”. Motivele pentru care micuții resping afecțiunea, deși au nevoie de ea / FOTO: pexels.com @Pavel Danilyuk
Copilul NU „mai stă la iubit”. Motivele pentru care micuții resping afecțiunea, deși au nevoie de ea / FOTO: pexels.com @Pavel Danilyuk

Încerci să te apropii, dar el se retrage, își pune brațul ca o barieră sau chiar aleargă să scape de îmbrățișare? De ce copilul tău manifestă această respingere? Ei bine, aceasta este o situație întâlnită în multe familii și poate avea diverse explicații. 



Înainte de orice, este important să evidențiem că nu există răspunsuri definitive atunci când vine vorba despre respingerea contactului fizic de către un copil. Opțiunile sunt variate și pot cuprinde o plajă largă de motive, de la personalitatea proprie a copilului până la stilul de parenting pe care îl experimentați. Prin urmare, există o multitudine de motive posibile pentru care un copil ar putea să respingă manifestările fizice de afecțiune. Haideți să aruncăm o privire asupra câtorva dintre ele.

Citește și De ce înjurăturile îi fascinează pe copii? Motivul pare să fie mai complex decât ne-am aștepta! Ce atitudine ar trebui să aibă părinții?

De ce copilul meu „nu stă la iubit”?

2. Copilul NU... (copilul-nu-e2809emai-sta-la-iubite2809d--motivele-pentru-care-micutii-resping-afectiunea--desi-au-nevoie-de-ea-2_06268900.jpg)

SURSA FOTO: pexels.com @Antoni Shkraba

Stil afectuos diferit

Fiecare persoană are un mod distinct de a exprima sentimentele față de ceilalți. Există cei care preferă contactul fizic, în timp ce alții ar putea simți o anumită neplăcere în aceste situații. Este esențial să recunoaștem și să validăm limbajul propriu de afecțiune al copilului nostru, respectându-i autonomia, în loc să încercăm să-l forțăm în direcții care nu îi sunt confortabile. Acest aspect reflectă diversitatea stilurilor afectuoase și importanța înțelegerii și acceptării diferențelor individuale.

Momentul inoportun

Adesea, ne dorim să ne exprimăm afecțiunea în momente aparent nepotrivite, cum ar fi atunci când copiii sunt ocupați cu diverse activități. Poate fi vorba despre joacă cu prietenii, studiu sau chiar odihnă. În aceste situații, mulți adulți pot lua acest refuz ca pe o chestiune personală. Cu toate acestea, ar trebui să ne autoanalizăm și să ne întrebăm dacă am întrerupe pe cineva în timp ce se concentrează la muncă pentru a-l săruta? Cu siguranță, răspunsul ar fi negativ. Același principiu se aplică și copiilor mici; dacă sunt absorbiți într-o activitate, să le respectăm timpul și spațiul.

Personalitate

Există situații în care respingerea afecțiunii poate fi legată de personalitate. Există copii care sunt natural mai rezervați și distanți, similar altora care pot fi mai timizi sau stânjeniți. Nu este neapărat vorba despre un eveniment specific care a determinat acest comportament, ci mai degrabă este o caracteristică firească. În astfel de cazuri, devine important să comunicăm cu copiii pentru a înțelege care este pragul lor de confort și să respectăm această limită. Este o modalitate de a construi încredere și de a-i permite să-și exprime afecțiunea în propriul lor ritm.

Etapa evolutivă

O altă perspectivă importantă este etapa evolutivă prin care trece copilul. Există momente în care își testează autonomia și identitatea individuală. A lua decizii proprii sau a decide când să ofere sau să refuze afecțiunea este o modalitate de a demonstra că ei cresc și că își formează propria identitate, distinctă de cea a părinților lor. Această fază este temporară, iar noi, adulții, avem oportunitatea de a le transmite că afecțiunea și independența nu sunt reciproc exclusive. Este o lecție importantă pe care o pot învăța în cadrul procesului lor de dezvoltare.

Context deosebit

În situații speciale, este important să fim atenți la schimbările de comportament ale copilului nostru și să ne întrebăm de ce apar. Spre exemplu, respingerea afecțiunii noastre ar putea fi legată de faptul că i-am atras atenția asupra unui aspect și el nu știe cum să gestioneze acea emoție. De asemenea, schimbările din mediul familial, precum venirea unui frate mai mic, pot avea un impact semnificativ. În astfel de contexte deosebite, comunicarea deschisă și empatia devin instrumente esențiale pentru a înțelege și aborda schimbările în comportamentul copilului.

Vezi și Factorii care determină dacă un copil are nevoie de un psiholog. Expert: „Acestea sunt semnele la care părinții ar trebui să fie atenți!”

Respectați intimitatea și decizia copilului

3. Copilul NU... (copilul-nu-e2809emai-sta-la-iubite2809d--motivele-pentru-care-micutii-resping-afectiunea--desi-au-nevoie-de-ea-3_73955300.jpg)

SURSA FOTO: pexels.com @Anna Shvets

Este esențial să aducem în discuție unele idei greșite legate de manifestările de afecțiune, mai ales în contextul mesajelor prezente în societate. De exemplu, există uneori o preocupare exagerată atunci când copilul nu exprimă afecțiune, cu teama că acest aspect ar putea afecta legătura de atașament. Este important să înțelegem că contactul fizic este un element important pentru construirea acestei legături, dar nu este singurul.

În același timp, trebuie să acordăm o atenție deosebită faptului că nu ar trebui sub nicio formă să exercităm presiuni sau să forțăm copilul să manifeste afecțiune dacă nu dorește. Respectarea intimității și a deciziei sale este fundamentală pentru a construi o relație sănătoasă și bazată pe încredere.

Evitați șantajul

Este important să evităm să recurgem la șantaj pentru a-i determina pe copii să ne ofere afecțiune. Adesea, folosim expresii precum „dacă îmi dai un sărut, îți cumpăr ceva delicios” sau „dacă nu-mi dai un sărut acum, nu-mi cere să te iau la plimbare mai târziu”.

Chiar dacă contactul fizic are importanța sa și reprezintă o formă de comunicare, este posibil ca micuții să nu aleagă întotdeauna această modalitate de a-și exprima interesul. Esențial este să îi învățăm să-și exprime emoțiile și sentimentele în modul pe care îl preferă. Aceasta nu numai că stimulează comunicarea sănătoasă, ci și contribuie la stabilirea limitelor și a respectului reciproc.

Reflectați asupra propriilor comportamente

A analiza comportamentul copiilor noștri reprezintă o oportunitate de a privi în oglindă propriile noastre acțiuni. Uneori, este benefic să reflectăm asupra propriului stil emoțional. Dacă, de exemplu, nu manifestăm un comportament afectuos ca adulți, există posibilitatea ca micuții noștri să nu aibă modele pozitive de urmat. La fel, în cazul unui stil parental mai rigid și distanțat, este logic ca și copiii să adopte aceeași abordare.

Dacă în casa noastră afecțiunea și exprimarea emoțiilor nu sunt la ordinea zilei sau au o conotație negativă, există șansa ca cei mici să interiorizeze aceste mesaje. De exemplu, stereotipurile de gen rămân frecvente în societatea noastră, reflectate în expresii precum „bărbații sunt duri” sau „fetele sunt mai afectuoase decât băieții”. Fără îndoială, comportamentul unui copil este puternic influențat de experiențele și observațiile din mediul său.

Google News icon  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News



Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.


Autorul articolului: Loredana Iriciuc | Categorie: Recomandari si sfaturi




Articole similare
Cele mai noi articole
Trend - Top citite

DC Media Group Audience
pixel