Numărul de nașteri în China a scăzut cu 10% anul trecut, ajungând la cel mai scăzut nivel înregistrat, o scădere care vine în ciuda eforturilor guvernamentale de a sprijini părinții.
Îmbătrânește China înainte de a deveni cu adevărat bogată? Dacă luăm în considerare ultimele statistici privind populația Chinei, răspunsul tinde să fie afirmativ. Prin urmare, cum a ajuns țara care până de curând avea cea mai mare populație din lume să traverseze o criză demografică și cum va încerca China să iasă din acest impas?
China a avut doar 9,56 milioane de nașteri în 2022, potrivit unui raport publicat de Comisia Națională de Sănătate. A fost cea mai mică cifră de la începutul înregistrărilor în 1949.
Costurile ridicate pentru îngrijirea și educația copiilor, combinate cu rata în creștere a șomajului și nesiguranța locului de muncă, precum și discriminarea de gen, stau la baza descurajării cuplurilor tinere în a-și mai întemeia familii și a avea copii.
Anul trecut, populația țării a scăzut și ea pentru prima timp în șase decenii, scăzând la 1,41 miliarde de oameni. Asta i-a determinat pe specialiștii autohtoni în demografie că China riscă să îmbătrânească, mai degrabă, decât să se îmbogățească.
Pentru a stimula rata natalității în scădere a țării, Beijing a adoptat o serie de măsuri pentru a spori natalitatea, cum ar fi oferirea stimulentor financiare pentru creșterea și îngrijirea copiilor, relatează Reuters.
Politica unicului copil, sistemul Hukou și dezvoltarea economică a Chinei au creat un climat propice scăderii natalității și implicit a populației Chinei.
În 1971, China lansa, în cadrul celui de-al patrulea Plan Cincinal, sloganul „unul nu este prea mult, doi sunt perfecți, trei sunt prea mulți”, referindu-se la numărul agreat de copii pe care o familie ar trebui să-l aibă.
În 1973 apărea campania „mai târziu, mai rar, mai puțin”, ca parte a unui raport de planificare familială care promova căsătoria „mai târzie”, după 23 de ani la femei și 25 de ani la bărbați, un interval de a face copii „mai rar” de 3 ani și un număr „mai mic” de copii, limitat la 2 copii per familie.
Deși această campanie a avut rezultatele scontate, rata fertilității scăzând de la 5,8 la începutul anilor 1970, la 2,7 în 1979, în acest din urmă an a fost impusă politica unicului copil, care a intrat în vigoare în anul 1980 și a fost introdusă în constituția statului în 1982. După cum îi spune și numele, politica unicului copil impunea familiilor din China să aibă un singur copil și este principala cauză a dezastrului demografic cu care se va confrunta în viitor China.
Această politică a unicului copil a creat un întreg aparat de control al natalității la nivel local și provincial, care se ocupa fie cu campanii de propagandă, fie cu amendarea familiilor cu mai mult de un copil și chiar cu campanii forțate de contracepție, avort sau sterilizare. Politica unicului copil a fost gândită pentru a facilita creșterea economică a Chinei în anii 1980, dar, menținută pentru o perioadă prea lungă de timp, s-a întors ca un bumerang împotriva economiei chineze.
Chiar dacă a fost redefinită în 2015 ca politica celor doi copii și mai apoi a celor trei copii, efectele demografice asupra Chinei se simt și vor reverbera direct în dezvoltarea economică a statului chinez. Mai exact, cu o populație îmbătrânită și cu o rată scăzută a natalității, China nu va mai avea suficientă forță de muncă ce i-ar putea susține creșterea economică și competitivitatea pe plan internațional.
Citește și:
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil