Atunci când rezultatele școlare nu reflectă efortul depus de copil, e momentul să facem o pauză și să reevaluăm situația.
În multe familii, notele de la finalul anului școlar nu au fost cele așteptate. După luni întregi de muncă din partea copilului și, adesea, eforturi financiare considerabile din partea părinților, realitatea este dureroasă: notele nu sunt pe măsura așteptărilor.
SURSA FOTO: freepik.com @freepik
„În primul rând, aș recomanda evitarea tensiunilor și a etichetelor negative precum «leneș», «nepăsător», «iresponsabil» sau «incapabil»”, spune Ana Isabel Sanz, psihiatru și psihoterapeut, pentru abc.es.
Înainte să tragem concluzii pripite despre motivele notelor slabe, subliniază Sanz, care coordonează și Departamentul de Psihiatrie al Centrului de Reabilitare Dionisia Plaza din Spania, „este important să stăm de vorbă cu copilul, să analizăm împreună unde s-ar fi putut pierde ritmul, să evaluăm efortul real depus sau, din contră, să recunoaștem că acesta poate a lipsit”.
În fața unei atitudini deschise și empatice, copilul nu se va retrage într-o poziție defensivă și nu se va închide în tăcere. Din contră, se va simți încurajat să reflecteze la propriile acțiuni și să exprime dacă s-a confruntat cu dificultăți legate de organizare, concentrare sau înțelegere.
În aceste momente, în loc să subliniem greșeala, ar trebui să ne concentrăm pe proces, spune Beatriz Bacaicoa, profesoară de liceu la Colegio Europeo de Madrid.
„Este important să revizuim împreună pașii făcuți, să recunoaștem efortul și să căutăm, cu calm, ce poate fi îmbunătățit. Fiecare elev are stilul său propriu de a învăța, iar uneori, nu lipsesc motivația sau munca, ci strategia”.
„Unii copii au nevoie de mai multă structură, alții lucrează mai bine în intervale scurte, unii trebuie să vizualizeze informația. Așa că, înainte de toate, întreabă-te: Cum învață? Cât timp alocă studiului? Ce funcționează pentru el și ce nu? De aici încolo, putem adapta instrumentele la stilul său de învățare. O notă proastă poate deveni o oportunitate de ajustare, nu o sentință”, adaugă profesoara.
SURSA FOTO: freepik.com @syda_productions
Un alt aspect este evaluarea contextului emoțional și cognitiv al copilului.
„Poate a existat un eveniment stresant care i-a afectat concentrarea sau, în unele cazuri, poate fi vorba despre o limitare cognitivă”, explică Ana Belén Pardo Salamanca, directoarea programului de orientare educațională din cadrul masterului de predare la Universitatea Internațională din Valencia (VIU) și specialistă în tulburări de neurodezvoltare.
Dacă aceste posibile cauze au fost eliminate, iar copilul tot investește timp și efort în teme și învățare, însă rezultatele continuă să fie modeste, este important să luăm în calcul existența unei posibile tulburări de învățare, atrage atenția profesoara de la VIU.
În astfel de situații, subliniază Beatriz Bacaicoa, „cel mai potrivit este să abordăm problema dintr-o perspectivă amplă, colaborând îndeaproape cu departamentul de orientare. Există semne care pot indica faptul că altceva interferează cu procesul de învățare, iar identificarea timpurie a acestor indicii este esențială pentru a putea interveni eficient. Nu vorbim despre etichetare, ci despre înțelegerea reală a nevoilor elevului, pentru ca acesta să-și poată atinge potențialul maxim”.
Este important, completează Ana Belén Pardo Salamanca, „să înțelegem ce se întâmplă și să acționăm cât mai devreme, pentru a preveni eșecul școlar și, implicit, impactul negativ asupra stimei de sine a copilului”.
După ce analizăm dacă metodele de predare, strategiile de evaluare sau starea emoțională a elevului pot reprezenta obstacole majore, următorul pas, potrivit directorului Institutului Psihiatric Ipsias, este „să luăm în calcul existența unor dificultăți specifice, precum dislexia, ADHD sau alte tulburări de neurodezvoltare, care pot afecta capacitatea de învățare a copilului”.
„Așadar”, conchide psihiatrul Ana Isabel Sanz, „atunci când observăm dificultăți persistente în progresul academic al unui elev, înainte de a pune totul pe seama lipsei de voință sau a unei atitudini nepotrivite, este important să luăm în considerare și existența unor cauze obiective, independente de controlul copilului.
Acestea necesită o evaluare profesionistă și o intervenție adecvată, nu stigmatizare. Cu cât intervenim mai devreme, cu atât reducem riscurile pentru dezvoltarea emoțională și școlară a copilului”.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil