Tragedia care a avut loc la Botoșani a șocat comunitatea și a lăsat în urmă o familie distrusă și o întrebare apăsătoare: cum a putut fi permisă o astfel de negligare într-un sistem medical care ar trebui să ofere siguranță și îngrijire?
Cazul dramatic al Alexandrei, o tânără de numai 25 de ani, gravida în trei luni, care și-a pierdut viața pe patul de spital, a adus în prim-plan disfuncționalitățile și lipsurile grave din sistemul medical. O femeie plină de viață și speranțe, însărcinată cu al patrulea copil, a fost lăsată să sufere în dureri cumplite timp de ore în șir, într-un spital care ar fi trebuit să îi ofere îngrijirea necesară.
Primele semne ale tragediei s-au declanșat cu puțin timp înainte de ora 23.00, atunci când Alexandra a început să sângereze și să resimtă dureri intense. Cu teama în suflet, soțul femeii a sunat disperat la numărul de urgență 112, cerând ajutor pentru soția sa și copilul nenăscut. Echipa de ambulanță a intervenit prompt, preluând-o pe tânără.
Cu speranța că în spitalul județean Alexandra va primi îngrijirile necesare, familia aștepta cu sufletul la gură rezultatele examenelor și intervențiilor medicale. Însă, cumplitul adevăr a fost mult mai crud decât se putea imagina.
La ora 23.05, tânăra mamă ajungea la spital, slăbită de sângerări și de dureri, dar cu speranța că medicii îi vor da șansa de a-și vedea bebelușul crescut sănătos. Ceea ce a urmat a fost însă o adevărată tragedie a ignorării umane. Cu o perfuzie montată și cu promisiunea că va fi consultată de medicul său, Alexandra a fost lăsată să aștepte cu stresul și frica crescând în sufletul său.
Și așa au trecut ore întregi, într-un spital în care nimeni nu s-a mai interesat de ea, în ciuda semnalelor disperate pe care le trimitea soțului ei prin mesaje. Cu fiecare bătaie a ceasului, cu fiecare respirație chinuitoare, Alexandra se lupta să rămână în viață, luptă ce părea să fie condamnată să o ducă singură.
Ora 01.58
Alexandra: Trebuie să vină medicul meu mâine.
Soţ: De ce?
Alexandra: A spus că nu se poate în seara asta.
Soţ: Cum să stai aşa? Cine ştie la ce oră vine mâine?
Alexandra: Sper să vină devreme că mor aici.
(...)
Ora 06.32
Soţ: A venit cineva?
Alexandra: Nu. Nu mai poot. Doamne, ce dureri am.
Soţ: Off. Ai dormit oleacă măcar?
Alexandra: Nuu.
Dimineața a adus vești cumplite: Alexandra a murit în chinuri pe patul de spital. Medicii, care ar fi trebuit să fie paznicii vieții, au încheiat capitolul tânărului suflet într-o fărâmătură de ignoranță și indiferență. În urmă ei, au rămas trei copii care și-au pierdut mama, un soț devastat și o familie sfâșiată de durere.
Tragedia Alexandrei nu poate fi trecută cu vederea, iar familia sa este hotărâtă să caute dreptate în fața legii. Uciderea din culpă pare să fie răspunsul oficial la neglijența medicală care a dus la moartea acestei tinere mame. Cu toate acestea, întrebările rămân și se ridică vocea comunității indignate: cum a fost posibil ca o femeie însărcinată, aflată în suferință și cu nevoi medicale evidente, să fie lăsată să agonizeze în solitudine?
În ciuda strigătelor ei de ajutor, aceasta a fost lăsată să zacă în neputință, într-un coșmar de dureri ce părea să nu aibă sfârșit.
Pe parcursul întregii nopți, plină de suferință și disperare, femeia a simțit că timpul se întinde la nesfârșit într-un coridor întunecat al spitalului. Durerile crunte și sângerările nu au fost suficiente pentru a alerta echipa medicală că o viață este în pericol. Neînțelegerea sau ignorarea gravității situației au făcut ca ceasurile să treacă fără milă, iar Alexandra să-și găsească sfârșitul într-o agonie nemeritată.
Deși fiecare strigăt de durere ar fi trebuit să declanșeze o alarmă în mintea medicilor, aceștia au rămas insensibili la suferința femeii, susținând că situația nu era una de urgență. Acest verdict rece a determinat o întreagă noapte de chinuri și umilințe pentru Alexandra, care aștepta disperată ca cineva să îi ofere măcar un strop de alinare.
Purtătorul de cuvânt al spitalului, Asaftei Ioan, a afirmat că nu s-a considerat necesar să se intervină asupra sarcinii pe parcursul nopții, bazându-se pe criterii care au părut să ignore starea disperată a pacientei. Cu toate acestea, colul uterin închis și sângerarea externă redusă nu ar fi trebuit să subestimeze faptul că o femeie însărcinată suferea și că viața ei era în pericol.
În dimineața acelui coșmar, când primele raze de lumină au început să se strecoare timid prin ferestrele spitalului, Alexandra își îndreaptă ultimele gânduri către familia ei. L-a întrebat pe soțul său cum sunt cei trei copii acasă. A făcut un efort să își ascundă durerea și să își exprime îngrijorarea maternă. Soțul a spus că unul dintre copii s-a trezit și i-a trimis o poză cu el.
Două ore mai târziu, vestea cumplită a venit ca un fulger în sufletul soțului. Echipa medicală s-a trezit brusc din amorțirea lor, dar a fost prea târziu. Alexandra prezenta deja o degradare rapidă a stării sale generale, sângerări abundente la nivelul căilor aeriene superioare și a fost transferată în secția de Anestezie și Terapie Intensivă. Însă, toate eforturile au fost în zadar, iar lupta ei eroică s-a încheiat într-un mod brutal și inuman.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil