Îndrăgostirea, acea nebunie temporară care ne face să ne simțim ca și cum ne-am fi pierdut mințile! Știința chiar a săpat adânc în această poveste fascinantă a iubirii.
Dr. Sergio Montero face o comparație interesantă cu dependența. Conform cercetărilor sale, îndrăgostirea este o adevărată reacție neurobiochimică. Se pare că hormonii precum endorfinele și canabinoizii sunt secretați în acest proces, ceva asemănător cu efectele cocainei și marijuanei. Cu alte cuvinte, suntem practic drogați de propriul nostru organism când suntem îndrăgostiți!
SURSA FOTO: freepik.com
Vraja îndrăgostirii - un proces intrigant și complex, subiectul studiilor care încearcă să dezvăluie durata exactă a acestui sentiment intens. Potrivit unui cercetător pasionat, experiența difera între bărbați și femei.
La femei, îndrăgostirea poate dura timp de șase luni până la trei ani, iar această diferență poate explica, potrivit cercetătorului, de ce este adesea mai dificil pentru femei să pună capăt unei relații. Bărbații, în schimb, pot traversa acest tumult de emoții timp de până la șase luni. De ce această discrepanță? Se pare că estrogenul, prezent în corpul femeilor, contribuie la dezvoltarea unor părți specifice ale creierului, cum ar fi zona tegmentale ventrale, hipocampul, cortexul prefrontal și cortexul cingulat, oferindu-le femeilor o perspectivă mai bogată în amintiri și experiențe.
Cu toate acestea, o altă autoritate în studiul iubirii, Helen E. Fisher, adaugă și ea picătura sa de înțelepciune. Această doctor în antropologie biologică susține că îndrăgostirea se întinde pe o perioadă cuprinsă între 12 și 15 luni, conform unor cercetări solide. După această perioadă, hormonii care alimentează flacăra iubirii încep să scadă, iar creierul, în mod treptat, revine la o activitate normală. Rezultatul? O viziune mai clară și mai realistă asupra partenerului nostru, departe de idealizarea din etapa îndrăgostirii.
Așadar, pare că îndrăgostirea vine cu propriul său „termen de valabilitate”, iar cercetările ne ajută să înțelegem mai bine această călătorie fascinantă a inimii noastre.
SURSA FOTO: freepik.com @Xperien
Conform cercetărilor, îndrăgostirea este mai mult decât un simplu sentiment; este un adevărat spectacol chimic în creierul nostru, cu nu mai puțin de 19 zone ale sistemului limbic intrând în acțiune. Așa că hai să deschidem cortina și să aruncăm o privire în culisele acestei producții romantice, așa cum ne explică dr. Montero.
În centrul acestui spectacol hormonal se află Zona Tegmentală Ventrală (VTA), un grup de neuroni din sistemul limbic care dansează cu elan atunci când interacționăm cu persoana de care suntem îndrăgostiți. Acești neuroni secreta dopamină, un hormon care pune în mișcare circuite neuronale precum cortexul cingulat și hipotalamusul. Rezultatul? Dorința arzătoare pentru partenerul nostru și o scădere a activității cortexului prefrontal, adică zona responsabilă pentru raționament și logică.
În timpul acestei nebunii chimice, logica noastră și raționamentul devin victimele dansului hormonal, ceea ce ne determină să vedem lumea prin lentilele încețoșate ale iubirii. Dr. Montero aruncă lumină asupra fenomenului și explică de ce „rațiunea este întunecată” atunci când suntem îndrăgostiți. Dopamina și cortexul prefrontal, protagoniștii acestui spectacol romantic, joacă un rol important. Dopamina, hormonul fericirii, reduce activitatea cortexului prefrontal, conducându-ne să idealizăm partenerul și să trecem cu vederea potențialele sale imperfecțiuni.
Așadar, chiar dacă cineva îți spune că persoana respectivă nu este potrivită pentru tine, dansul intens al dopaminei îți va înveli rațiunea în ceața iubirii. Este un adevărat spectacol chimic în creierul nostru, unde inima dictează regulile și rațiunea se retrage în umbra pasiunii.
SURSA FOTO: pexels.com @ArtHouse Studio
În fericirea nebună a îndrăgostirii se ascunde „o limită binecuvântată”, după cum ne dezvăluie Sara Teller, doctor în neurofizică la prestigioasa Universitate din Barcelona. Într-un interviu captivant pentru La Voz de Galicia, ea ne explică că îndrăgostirea nu este un drum fără sfârșit, ci are o destinație precisă, și asta pentru că, în esență, când suntem îndrăgostiți, devenim asemenea unor „drogați”.
Privind mai adânc, vedem că nivelurile de dopamină, acel hormon care ne face să ne simțim „dependenți” de persoana iubită și care ne ajută să construim legături emoționale, sunt în creștere. În același timp, partea frontală a creierului, responsabilă cu raționamentul, este puternic implicată, iar amigdala, structura asociată cu frica, este pusă la odihnă. Rezultatul? O îndrăzneală crescută de a explora și experimenta lucruri noi, o deschidere deplină către cunoașterea celeilalte persoane.
Cu toate acestea, bucuria intensă a îndrăgostirii are și umbrele ei. Aceste schimbări neuronale, care ne fac să fim mai puțin atenți la semnalele de pericol din jur, nu sunt sustenabile pe termen lung. Înțelegem de ce acest stadiu pasional nu poate dura la nesfârșit - nu am putea perpetua această stare de „nebunie” constantă, care întunecă rațiunea și, pe deasupra, consumă o cantitate considerabilă de energie. Imaginați-vă dacă am fi mereu într-un perpetuu dans al îndrăgostirii - epuizare garantată! Din fericire, natura știe cum să ne aducă înapoi la un echilibru mai rațional, salvându-ne de la epuizare și păstrându-ne picioarele pe pământ.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil