S-a incheiat prima zi din ParentED Fest 2025, cel mai mare festival de parenting din Romania.
Acestea sunt primele declaratii din partea experților mondiali în parenting și educație prezenți astăzi la eveniment.
Terapeut, educator și autor dedicat sănătății emoționale a copiilor
„În modul de joacă se întâmplă totul: acolo încercăm lucruri noi, ne eliberăm, iar creierul nostru se conectează pentru a găsi soluții, atât în școală, cât și în afara ei; acolo ieșim din modul de supraviețuire și intrăm într-un spațiu al creșterii și al creativității”.
„Cu toții avem nevoie de joacă, la orice vârstă, pentru că joaca este vitală. Ea creează spațiu pentru mișcare: libertatea de a schimba ceva, de a lăsa lucrurile să curgă. Avem nevoie de locuri unde lucrurile pot să se miște și, la fel de important, avem nevoie noi înșine de spații unde să ne mișcăm, pentru că întreaga energie acumulată într-o zi trebuie eliberată”.
„Avem adesea o neînțelegere legată de emoții, iar una dintre cele mai frecvente este frustrarea. Noi, adulții, ne frustrăm atunci când lucrurile nu merg așa cum ne dorim. Acum gândiți-vă la un copil a cărui lume este plină de „nu”, atâtea interdicții și atât de puțin control. De aceea, avem nevoie de joacă, de spații pentru toate aceste trăiri, locuri sigure în care să putem elibera tot ceea ce se adună înăuntru”.
Joaca oferă siguranță emoțională. „Avem nevoie să ne simțim în siguranță pentru a putea trăi și înțelege ceea ce se petrece în interiorul nostrum, să fim în siguranță pentru a simți ceea ce ne lipsește, pentru a recunoaște starea de alertă, pentru a simți dezamăgirea atunci când lucrurile nu merg așa cum ne dorim, pentru că, să fim sinceri, ele nu merg întotdeauna cum vrem noi. Joaca ne ajută să eliberăm aceste trăiri și, prin acel „mod de joacă”, să trăim cele mai autentice momente de conectare”.
Joaca ne ajută să eliberăm și energia stării de alertă. “Trăim într-o lume care ne ține mereu în alertă, unde corpul și mintea noastră sunt pregătite să reacționeze, să se apere și să supraviețuiască. Avem un sistem interior menit să ne protejeze, care scanează constant mediul în căutarea pericolelor, dar uneori pierdem legătura cu sursa reală a acestei stări de alarmă, iar creierul începe să construiască povești pentru a da un sens fricii”.
Joaca contează: „este vehiculul spre vindecare și înflorire, atât preventivă, cât și restauratoare, iar noi avem privilegiul de a fi „moașele” acestui proces: nu trebuie să facem toată munca singuri, pentru că joaca știe ce are de făcut; noi doar venim alături, facilităm călătoria și creăm spații unde emoțiile să se poată mișca și revărsa, atât în viețile copiilor, cât și în propriile noastre vieți”.
Tamara Neufeld Strijack este terapeut, consultant, formator, autor, speaker și o susținătoare dedicată a sănătății emoționale și bunăstării copiilor. În prezent, este decan academic al Neufeld Institute, unde dezvoltă și susține cursuri și ateliere care îi ajută pe părinți, profesori și specialiști din întreaga lume să înțeleagă copiii prin perspectiva științei dezvoltării.
Tamara este co-autorul cărții Reclaiming Our Students: Why children are more anxious, aggressive, and shut-down than ever and what we can do about it, și oferă consultanță pe teme de sănătate emoțională pentru școli, contribuind la dezvoltarea unor programe care sprijină creșterea socio-emoțională a tuturor elevilor.
Conexiunea, relațiile și jocul rămân teme centrale în tot ceea ce face — atât în viața profesională, cât și în cea personală. Tamara are 2 fiice și locuiește pe coasta de vest a Canadei.
Psiholog specializat în dezvoltare, fondator al Institutului Neufeld și autor de bestseller
„Astăzi, credem că, dacă am ști ce să facem și am avea răspunsurile corecte, am reuși să ne creștem și să ne educăm copiii. Și totuși, am pierdut din vedere cel mai important lucru dintre toate: înțelegerea că noi suntem meniți să fim răspunsul. Copilul nu are nevoie să aibă răspunsurile, ci are nevoie ca noi să fim răspunsul”.
„Cred că astăzi, cel mai important lucru nu sunt detaliile: nu este vorba despre ce să faci când copilul tău are probleme cu somnul, nu mănâncă ce-i spui sau nu se îmbracă singur, sau când adolescentul tău este dependent de ecrane. Esențialul nu este ce să faci, ci să înțelegi despre ce este întregul proces”.
„Atașament este termenul acceptat de mult timp pentru știința relațiilor. Fie că vorbim despre fizică, chimie, biologie sau psihologie, totul începe cu o relație. (…) Natura a avut grijă de noi conectându-ne unii cu alții, presupunând că ne vom îngriji reciproc. Aceasta este esența. Totul depinde de natura relației, a copiilor noștri față de noi, a adolescenților față de părinți, a partenerilor unul față de celălalt”
„Sentimentele ne fac umani în adevăratul sens al cuvântului. (…) Dar sentimentele sunt partea conștientă a emoției, interpretarea pe care o dăm emoțiilor noastre, modul în care gândirea rațională interacționează cu ele. Este esențial să recunoaștem importanța sentimentelor. Apoi vine odihna, gluma naturii. O treime din viața noastră, creierul trebuie să doarmă, să se oprească, cu excepția părții emoționale care guvernează visele. De ce? Pentru că altfel nu am putea funcționa. Toată creșterea, inclusiv creșterea fizică a copiilor, are loc în timpul somnului. Toată dezvoltarea, toată refacerea sunt înrădăcinate în odihnă”.
Cu cât o ființă este mai complexă, cu atât are mai multă nevoie de joc. „Dacă te consideri o persoană complexă, uneori complicată, atunci cu cât ești mai în vârstă, cu atât ai mai multă nevoie de joacă, fiindcă nu putem crește cu adevărat fără joc în viața noastră, iar de aceea a fi bunic are farmecul său, nu mai crezi în muncă, ești prea obosit pentru ea, dar joaca cu nepoții pare pur și simplu corectă, firească, fiind exact ceea ce ei au nevoie și ceea ce noi avem nevoie”.
Cum îi ținem pe copii în siguranță? „Natura are deja un plan: să-i ținem aproape. Când părintele contează mai mult decât oricine altcineva, influențele exterioare rănesc mai puțin; dacă tu contezi cel mai mult pentru copilul tău, chiar dacă fratele îl necăjește, rănile vor fi mai mici, pentru că persoana cea mai importantă îl ține emoțional în siguranță. Totul depinde însă de un singur lucru: să rămânem aproape, iar un studiu amplu realizat pe 90.000 de adolescenți în Statele Unite a arătat că cel mai important factor pentru sănătatea emoțională este o conexiune emoțională puternică cu un adult grijuliu”.
Până la vârsta de doi ani, copilul ajunge la stadiul de apartenență. „De aceea, este esențial să fim mereu de partea copiilor noștri. Nu trebuie să fim adversari, ci, chiar dacă nu suntem de acord cu ei, trebuie să găsim o cale de a fi de partea lor, același lucru fiind valabil și în căsnicie, dacă nu putem ajunge de partea celuilalt, vor apărea mari probleme”.
„Până la vârsta de patru ani, copilul înțelege că mama și tata țin aproape ceea ce le este drag, așa că, în jurul acestei vârste, dorește să fie el însuși drag, să fie numit cu diminutive și cuvinte de alint; dintr-odată, vrea să fie prețios, devine dulce, iar această dulceață este esența stimei de sine. Totuși, dacă în această etapă apar dificultăți sau amenințări la adresa apropierii, copilul începe să se retragă”.
„Ideal, până la cinci ani, copilul ar trebui să fie capabil să-și dea inima persoanei de care este atașat. Stiințific vorbind, aceasta este intimitatea emoțională, iar până la șase ani ar trebui să poată împărtăși tot ce poartă în inimă, fără secrete care să-l despartă de cel iubit, aceasta fiind baza pentru dezvoltarea ulterioară a atașamentului și chiar a sexualității mature, ca formă de căutare a apropierii”.
Dr. Gordon Neufeld este un psiholog specializat în dezvoltare, de renume mondial, autor de bestselleruri și un lider recunoscut în domeniul parentingului bazat pe atașament. Cu o experiență de peste 50 de ani, Dr. Neufeld a revoluționat înțelegerea dezvoltării copiilor, a bunăstării emoționale și a rolului esențial al relațiilor sigure dintre părinți și copii.
Fondator al Institutului Neufeld, acesta a format părinți, educatori și profesioniști din domeniul sănătății mintale din întreaga lume, oferind perspective profunde despre modul în care copiii cresc, învață și înfloresc atunci când nevoile lor de atașament sunt îndeplinite. Abordarea sa pune accentul pe conexiune, nu pe corecție, ajutând părinții și tutorii să dezvolte reziliența, încrederea și sănătatea emoțională a copiilor.
Dr. Neufeld este cunoscut mai ales pentru cartea sa, „Ține-ți copiii aproape. De ce părinții trebuie să conteze mai mult decât anturajul”, scrisă în colaborare cu Dr. Gabor Maté. Lucrarea sa provoacă modelele convenționale de parenting și educație, pledând pentru o abordare centrată pe relație în creșterea copiilor.
Medic psihiatru, autor și expert în neuroștiință relațională
„De-a lungul evoluției, oamenii au dezvoltat capacitatea de a împărți responsabilitatea creșterii copiilor cu alți adulți de încredere. Natura nu a intenționat niciodată ca doar mamele să fie cele care cresc copiii. Pentru a ne încredința copiii altora, am fost nevoiți să dezvoltăm capacitatea de a citi mintea altor oameni, de a ne da seama dacă aceștia aveau intenții bune, conștiență și maturitate emoțională”.
„Temperamentul este o tendință biologică a trunchiului cerebral, o combinație de sensibilitate și intensitate. Cercetările arată că aceste trăsături nu se schimbă radical de-a lungul vieții. (…) Spre deosebire de temperament, atașamentul nu este doar o conexiune, ci o relație asimetrică, copilul este atașat de îngrijitor, nu invers. Părintele este figura de atașament, adică cel care oferă experiențe ce îndeplinesc patru condiții esențiale: Copilul se simte văzut, susținut, în siguranță și încrezător”.
Siguranța pe care copilul o dezvoltă înainte de adolescență “este cel mai bun predictor al modului în care va traversa perioada adolescentină. Nu este o garanție absolută, dar copiii care au avut atașamente sigure înainte de adolescență descriu relația cu părinții lor ca fiind una de loialitate emoțională, chiar și atunci când încep procesul necesar de individualizare și desprindere”.
„În cercetarea atașamentului am descoperit că anumite rețele din creier, aflate în zona limbică și în cortex, ne permit să formăm și să menținem relații de atașament pe tot parcursul vieții; putem avea prietenii, conexiuni sociale și empatie, însă nu toți acei oameni sunt parteneri de atașament. Este esențial să înțelegem acest lucru, deoarece avem nevoie de atașamente sigure de-a lungul întregii vieți, iar vestea bună este că, fiind modelat în zonele superioare ale creierului, atașamentul poate fi schimbat și vindecat la orice vârstă”.
Atașamentul sigur apare atunci când „părintele este consecvent, receptiv și empatic, iar rupturile din relație sunt reparate prin reconectare, copiii crescuți astfel (aproximativ 55–65% din populație) devin adulți capabili de relații sănătoase, reglare emoțională, empatie și reziliență”.
Atașamentul evitant apare atunci când „părintele este distant, deși iubitor, oferind siguranță fizică, dar fiind emoțional indisponibil, copilul învață să nu mai caute apropiere, iar acest tipar se regăsește la aproximativ 20% din populație”.
Atașamentul ambivalent, întâlnit când părintele este inconsistent, uneori prezent, alteori absent sau intruziv. „Copilul devine hiper-vigilent și dependent de confirmare, fără a se putea liniști, acest tipar fiind prezent în 10–15% dintre relațiile primare”.
Atașamentul dezorganizat, care apare atunci când figura de atașament este totodată și sursa fricii. „Părintele poate fi abuziv, agresiv sau imprevizibil, iar copilul trăiește o confuzie profundă între nevoia de apropiere și instinctul de protecție, acesta fiind tiparul cu cel mai mare impact emoțional negativ, dar care, la fel ca celelalte, poate fi vindecat”.
„Am avut un atașament ambivalent cu tatăl meu, pentru că era intruziv și inconsistent, și un atașament evitant cu mama, deoarece era absentă emoțional, iar în același timp am avut și elemente de dezorganizare, trăind zilnic între iubire, teamă și confuzie. Dar creierul este neuroplastic și se poate remodela chiar și la 90 de ani. Schimbarea este posibilă, însă începe cu conștientizarea adevărului, fiind întotdeauna mai bine să știi adevărul și să-l folosești pentru transformare decât să continui un tipar negativ transmis din generație în generație. Nu este niciodată prea târziu să repari o relație. Chiar dacă ai făcut greșeli cu copilul tău, poți schimba cursul, iar aceasta este una dintre cele mai mari speranțe pe care ni le oferă știința atașamentului”.
Dr. Dan Siegel este fondatorul și directorul educațional al Mindsight Institute și co-fondator al Mindful Awareness Research Center din cadrul UCLA. A fost, de asemenea, co-investigator principal la Center for Culture, Brain and Development și profesor clinic de psihiatrie la UCLA School of Medicine.
Educator distins cu numeroase premii, Dan este autor a 5 bestselleruri New York Times și a peste 15 alte volume, traduse în mai mult de 40 de limbi. În calitate de editor fondator al Norton Professional Series on Interpersonal Neurobiology (IPNB), Dan a coordonat publicarea a peste 100 de cărți în acest cadru transdisciplinar, care explorează mintea și sănătatea mentală.
Absolvent al Facultății de Medicină de la Harvard, Dan și-a finalizat pregătirea postuniversitară la UCLA, specializându-se în pediatrie, precum și în psihiatria adulților, adolescenților și copiilor. A urmat o formare în cercetarea atașamentului și analiză narativă printr-o bursă de cercetare oferită de National Institute of Mental Health, axată pe modul în care relațiile ne influențează felul în care ne construim propria poveste de viață și ne modelează dezvoltarea de-a lungul întregii existențe.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
