Părintele Necula, despre sistemul educațional actual: „Tot ce am făcut noi în ultimii 30 de ani a fost să fim niște bufoni copiști”. Niciun „Hocus Pocus Preparatus” nu te „scoate din prostie”

Data publicării:
Loredana Iriciuc
Autorul articolului: Loredana Iriciuc
Părintele Necula, despre sistemul educațional actual: „Tot ce am făcut noi în ultimii 30 de ani a fost să fim niște bufoni copiști”. Niciun „Hocus Pocus Preparatus” nu te „scoate din prostie” / FOTO: captură video YouTube @ Fii mai bun
Părintele Necula, despre sistemul educațional actual: „Tot ce am făcut noi în ultimii 30 de ani a fost să fim niște bufoni copiști”. Niciun „Hocus Pocus Preparatus” nu te „scoate din prostie” / FOTO: captură video YouTube @ Fii mai bun

Părintele Constantin Necula a vorbit recent despre sistemului educațional actual, pe care îl consideră lipsit de fundament autentic, transformându-i pe educatori în niște „bufoni copiști” ai unor proiecte europene și universale. Acesta subliniază că educația a eșuat în a pregăti copiii pentru realitățile fundamentale ale vieții.



„Nu poți să educi copiii pentru viață dacă nu i-ai educat pentru moarte”, afirmă părintele Necula într-un videoclip recent postat pe canalul de YouTube Fii mai bun.

El critică modul în care prioritățile educaționale s-au schimbat, făcând loc unor modele străine: „Tot ce am făcut noi în ultimii 30 de ani a fost să fim niște bufoni copiști ai unor proiecte europene de educație și universale de educație fără niciun fel de fundament în educația noastră”.

Ca dovadă a acestei derapări, părintele menționează disproporția dintre materii: „ne deranjează dacă băgăm limba latină și istoria la învățat, dar nu ne deranjează dacă mai băgăm cinci ore de engleză ca pruncii noștri când merg la toilet”.

Dependența de telefon, o oglindă a părinților

Una dintre cele mai mari probleme ale generației actuale de copii, dependența de telefoane și alte dispozitive, este pusă de părintele Necula direct în cârca părinților și a propriilor lor priorități deformate.

El explică faptul că dependența copiilor este un reflex al dependenței parentale de imaginea socială. „Copiii ăia care au dependență sunt copiii unor părinți care au făcut dependență de imaginea lor publică nu de imaginea lor reală”. Pentru acești părinți, au fost „mai importanți vecinii colegii de școală ai copiilor decât copiii lor”.

Părintele descrie și cât de dramatică este lupta cu această adicție, bazându-se pe experiențe directe: „N-am văzut copil fericit după ce a trecut printr-o cură de dezintoxicare de telefon”. El le atrage atenția părinților asupra dificultății procesului: „Nu vă închipuiți cum face un copil la 11 ani care iei telefonul cinci șase zile”.

„Lăsați-i să fie proști”: Niciun „Hocus Pocus Preparatus” nu te scoate din prostie

Soluția pentru ieșirea din dependență și pentru evoluția personală nu este una rapidă sau magică. Părintele Necula insistă că părinții trebuie să le permită copiilor să greșească și să învețe să lupte, refuzând să le trăiască viața în locul lor.

„Copiii trebuie învățați să lupte împotriva dependențelor lor”, iar acest lucru necesită muncă, nu iluzii: „a scoate din dependență un copil nu-i hocus pocus preparatus”. El adaugă cu tărie: „Nu există o magie care să te scoată din prostie”.

Un sfat crucial oferit părinților este acela de a se retrage din evoluția copiilor lor, chiar dacă acest lucru înseamnă acceptarea eșecului temporar: „Vă rog să nu-i înlocuiți pe copiii voștri în propria lor evoluție”. „E viața lor! N-ai unde s o întorci”.

Iar dacă intențiile lor sunt greșite: „Vor să fie proști trebuie să-i lași să fie proști că n-ai ce face”. Totuși, când greșesc, părinții trebuie să fie gata să îi primească înapoi, așa cum au fost primiți și ei, la rândul lor: „când greșesc fiți totdeauna gata să-i reprimiți așa cum pe noi într-un fel sau altul ne au reprimit ai noștri că nici noi n am fost uși de biserică”.

Familia, biserica și școala: Spațiul întoarcerii în siguranță

Pentru ca vindecarea de dependențe și evoluția să fie posibile, este absolut necesar ca mediul de acasă, de la școală și din biserică să fie un spațiu de siguranță, nu unul plin de „acreală” sau amărăciune.

„Școala și biserica și familia trebuie să fie spațiul întoarcerii în siguranță”. Părintele avertizează asupra consecințelor pe care le are amărăciunea adulților asupra copiilor vulnerabili: „Dacă la școală profesorii-s plini de acreală copiii n-au unde să se întoarcă”. De asemenea, „dacă acasă părinții sunt plini de acreală copiii n-au unde să se întoarcă”.

În aceste condiții, copiii sunt împinși spre dependențele lor: „Și atunci merg în direcția care le arată propriile lor dependență”. Soluțiile nu sunt exotice sau scumpe, ci țin de echilibru și prezență: „Nu-și vor reveni niciodată cântându-le în strună, dar nici rupându-le strunele”. Sfatul său este simplu: „Observați-i, urmăriți-i și ajutați-i”.

VEZI ȘI:

O învățătoare, care predă la clasa a II-a, dezvăluie cele 3 abilități de bază pe care mulți dintre elevi nu le stăpânesc: „Generațiile trecute le învățau încă din grădiniță”

Părintele Vasile Ioana: „Tu îi faci ghiozdanul, tu îi pui șosetele, tu îi pui mâncarea. Te transformi din model, în slugă. Copilul NU are nevoie de slugi, ci de repere!”

Părintele Necula, apel către părinți, după ce trei copiii i-au oferit lecții de viață zguduitoare: „Să ne fie rușine! Am ajuns niște smiorcăiți, îi pasăm pe cei mici la școală și fugim la șefi”

Părintele Necula: „Mai nou, aud la părinți de o obsesie cronică. Terminați cu prostiile! Opriți-vă!”

Google News icon  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News



Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.







pixel