Petruț Rizea: Noua lege a salarizării lovește și în plata cu ora
25 Iulie 2026
Există o zonă extrem de întunecată a depresiei materne despre care nu se vorbește aproape niciodată public din cauza tabuului social uriaș: gândurile intruzive violente, halucinațiile și psihoza postpartum. Aceste stări nu reprezintă „gânduri rele” voluntare, ci manifestări ale unor tulburări psihice severe care transformă situația într-o urgență medicală de maximă gravitate, unde viața mamei și a copilului este direct pusă în pericol.
Primul semnal major de alarmă pe care familia nu are voie să îl ignore este exprimarea, directă sau indirectă, a inutilității propriei existențe. Dacă o mamă spune sau sugerează afirmații precum: „Poate v-ar fi mai bine fără mine” sau „Eu vă încurc în viața asta”, riscul de suicid este iminent și extrem de real. Aceste gânduri o macină zi de zi, împingând-o spre o izolare din ce în ce mai profundă.
Gândurile intruzive: Impulsul teribil de a face rău din dorința de a ocroti
O altă manifestare extrem de traumatizantă pentru o mamă este apariția gândurilor intruzive - imagini sau impulsuri violente, nedorite, care îi inundă mintea. Psihologul și psihoterapeutul Ana-Maria Zamfir oferă exemplul cutremurător al unei mame din practica sa terapeutică:
„Altă mămică mi-a povestit, de exemplu, că simte așa un imbold de a lua perna și de a-i pune perna pe față copilului. Numai când îți imaginezi așa ceva este ceva teribil! De unde credeți că venea? Că nu ea își dorea să facă asta. Venea din fricile ei, fricile alea profunde, tocmai din dorința de a-și ocroti copilul”, spune Ana-Maria Zamfir la Părinți Prezenți, o emisiune marca ParintisiPitici.ro.
Aceste idei obsesive, născute dintr-o anxietate generalizată de proporții uriașe, o fac pe mamă să trăiască în permanență cu teama paralizantă că va pierde controlul. Din păcate, mamele nu îndrăznesc să povestească nimănui aceste trăiri de groază, deoarece societatea nu suportă acest adevăr, susține psihologul. Dacă ar spune, reacția imediată a celor din jur ar fi de respingere și condamnare: „Vai, este îngrozitor! Cum ai putut să zici așa ceva? Dă-te mai departe de copil!”
Psihoza postpartum și ruperea totală de realitate
Cea mai extremă formă a tulburărilor postnatale este psihoza postpartum, o stare în care mama este complet ruptă de realitate și nu mai poate funcționa sau avea grijă de ea ori de copil. Psihoterapeutul descrie un caz clinic de o gravitate deosebită, în care o mamă aflată la al doilea episod psihotic trăia într-o teroare continuă:
„Am întâlnit o mămică care era la al doilea copil, avea niște halucinații teribile. Era într-un stadiu în care cu siguranță nu mai mânca... Mămica vedea, auzea, cum zicea ea, 'oameni urâți'. Vă închipuiți ce înseamnă treaba asta? Și, mai mult decât atât, avea halucinații în legătură cu propriul copil”.
În acest caz, tatăl a adus-o la psihoterapie cu speranța nerealistă că terapeutul o va putea „ridica” și convinge să mănânce, refuzând inițial internarea la psihiatrie din cauza unei traume anterioare legată de sistemul spitalicesc și de frica de a nu avea cine să aibă grijă de cei doi copii rămași acasă. Însă, când un pacient are halucinații și nu mai poate stabili nicio legătură cu realitatea, psihoterapia simplă este inutilă; este obligatorie internarea medicală de urgență.
Frica de a vorbi este întreținută și de teama de instituțiile statului: „Dacă vorbesc despre asta, nu mi-l ia statul? Sau zic ăștia că sunt nebună și îmi iau copilul, îmi pierd copilul?”, susține Ana-Maria Zamfir. Aceste frici groaznice alimentează tăcerea, iar lăsarea unei mame singure cu aceste gânduri intruzive și halucinații este calea sigură către tragedii ireversibile.
URMĂRIȚI EMISIUNEA PĂRINȚI PREZENȚI - EPISODUL CU ANA-MARIA ZAMFIR - INTEGRAL:
