Rebeliunea sănătoasă: De ce NU ar trebui să vă învățați copiii să se adapteze la societate

Educarea unui copil nu înseamnă, așa cum se crede, a-l ajuta să se adapteze la societate. Înseamnă să-l ghidezi să-și scoată în evidență propriile talente, să-l însoțești să-și privească părțile cele mai întunecate și să descopere ce vor ele să comunice, arătându-i instrumentele care să-l ajute să se cunoască pe sine însuși mai mult în fiecare zi. Pentru a întâlni lumea cu creativitate, încredere și entuziasm.

Educația în general și școala în special au devenit în schimb o realitate de-a lungul timpului cu sarcina de a standardiza mințile copiilor, pentru a-i face docili și adaptabili la această lume. Diferiții, cei creativi, cei care se abat de la cunoscut sunt etichetați drept „indivizi dificili” și trebuie imediat readuși pe calea cea bună. Dar, făcând asta, se frâng aripi gata să-și ia zborul, se pun piedici picioarelor agile și  se blochează minți strălucitoare. Iar educația nu își atinge adevăratul obiectiv, care este „a scoate” comoara prețioasă pe care fiecare om o are în sine.

Cel ”educat”, în sensul cel mai autentic al termenului, devine astfel un individ care își cunoaște propria valoare și care urmează legi interne dar nu impuse pentru a trăi și a se dezvolta. O persoană educată nu este o persoană care urmează regulile societății a priori fără să reflecte mai întâi asupra lor și fără să se gândească dacă sunt în concordanță cu propriile sentimente.

Rebeliunea sănătoasă ar trebui să fie rezultatul fiecărei educații.

Rebeliunea sănătoasă înseamnă un protest intern pașnic, curajos și creativ care duce la acțiuni constructive. Să întâmpinăm și să construim noi lumi, să le îmbunătățim pe cele existente, să punem capăt celor nesănătoase.

Această mare criză pe care o trăim este o oportunitate de a trezi adulții, de a-i face să reflecteze asupra sensului educației, de a-și pune creativitatea în mișcare și de a-i conduce la acțiune.

Acum mai mult ca oricând avem nevoie urgentă de copii și tineri educați în acest fel. Și, de asemenea, a adulților cu dorința de a continua autoeducația.

Nu vă învățați copiii să se adapteze la societate, să se descurce cu ceea ce există, să facă compromisuri cu ceea ce găsesc în fața lor; dați-le valori interne cu care să schimbe societatea și să reziste proiectului diabolic al globalizării și uniformizării tuturor creierelor. Pentru că globalizarea nu este doar un fenomen economic, ci și biologic, deoarece ne impune dorințe globale și comportamente globale care vor ajunge să inducă schimbări globale în modul nostru de gândire.

Rolul părinților: educarea stimei de sine și gestionarea rebeliunii

Nimeni nu se naște părinte, este evident și de multe ori nici nu ne simțim pregătiți pentru acest rol. Dar odată ce copiii sunt acolo, ei mai trebuie să fie educați și crescuți.

Prin urmare, ca părinte, ar trebui să-ți ajuți copilul să-și exprime  potențialul individual, un potențial prezent în fiecare dintre noi, care așteaptă să fie exprimat.

Există multe școli de gândire și multe sisteme educaționale propun tot atâtea sisteme de învățământ diferite și uneori controversate.

Singurul lucru este însă că aproape toate, cel puțin cele mai utilizate și aprobate, nu sunt deloc așa: dacă a educa, așa cum am menționat, înseamnă a scoate la iveală, trebuie să recunoaștem că sistemele folosite vizează mai mult punerea în, la  inculcarea  anumitor  adevăruri ... pentru a explica  cum se fac lucrurile, cum ne comportăm.

Părinții trebuie să acționeze  ca ghiduri, adică ca oameni care și-au dezvoltat mai întâi potențialul, și-au realizat valoarea,  care au devenit ceea ce s-au născut pentru a fi, iar ghidul trebuie să fi parcurs calea pentru a o putea arăta altora.

Părinții au datoria să  crească mai întâi ca oameni  și să dea cel mai important exemplu dintre toate: să demonstrăm că  putem deveni cine suntem, că putem exprima tot potențialul din noi.

Fiecare părinte, sunt convins, își dorește o viață pentru copiii lor ca  oameni liberi și fericiți: educarea prin frică și impunere nu va face acest lucru.

Primul  act de dragoste  pe care îl putem face față de copiii noștri este  să-i lăsăm liberi să fie ceea ce aleg ei să fie, învățând să ne poziționăm ca ghiduri pe care  ei pot alege să-i urmeze.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.