Semnele care arată că ai crescut cu un părinte instabil emoțional. „Înțelegerea acestor mecanisme este un prim pas spre vindecare”

 O psihologă explică modul în care aceste traume modelează personalitatea și influențează emoțiile noastre.

A crește într-un mediu familial instabil poate fi o experiență profund traumatizantă pentru un copil aflat în dezvoltare. În special în viața de adult, mulți dezvoltă o hipersensibilitate, după ce, de la o vârstă fragedă, au fost nevoiți să anticipeze schimbările de dispoziție sau comportamentele imprevizibile ale părinților lor.

Citește și Ce nu trebuie să facă părinții! „Dacă faci asta, adultul va deveni iresponsabil și nu se va descurca în viața lui de zi cu zi”

Potrivit Kaytee Gillis, psiholog pentru site-ul Psychology Today, a supraviețui într-un astfel de climat, în care figurile autoritare sunt instabile, lasă adesea urme adânci, modelând trăsături de personalitate recurente.

Iată 5 trăsături frecvent observate la persoanele care au trăit o astfel de copilărie, conform expertei:

SURSA FOTO: Freepik.com@goffkein

O stimă de sine scăzută

Criticile constante și neglijența emoțională duc adesea la un sentiment profund de inadecvare sau inutilitate.

O tendință spre izolare

A trăi într-un mediu haotic sau violent creează o insecuritate emoțională care duce la neîncredere și desconectare față de ceilalți. Mulți se simt neînțeleși și se tem de respingere.

Depresie sau „anestezie” emoțională

În fața traumelor, unii ajung să își îngroape emoțiile, până la punctul în care nu se mai simt conectați cu ei înșiși sau cu experiențele lor.

O teamă constantă de un pericol iminent

Acest sentiment vag că un dezastru este pe cale să se întâmple persistă adesea până la vârsta adultă. Pentru a ilustra acest punct, experta citează cuvintele unuia dintre pacienții săi: „Am peste 40 de ani și încă am impresia că ceva grav se va întâmpla.”

Tulburări emoționale

O copilărie marcată de stres și insecuritate afectează capacitatea de a-ți gestiona emoțiile. Fără sprijin sau repere, reacțiile devin exagerate sau, dimpotrivă, complet inhibate.

„Aceste trăsături sunt doar câteva exemple ale consecințelor durabile ale unei copilării instabile. Înțelegerea acestor mecanisme este un prim pas esențial spre vindecare”, conchide psihologul.