Sindromul Medea este o condiție psihologică care se inspiră din mitul cu același nume, în care mama își ucide copiii pentru a se răzbuna pe soțul ei. Să vedem despre ce este vorba.
Sindromul Medea provine dintr-una dintre tragediile grecești ale lui Euripide.
Medea este fiica vrăjitoarei Circe, de la care moștenește puterile ei magice. Ea este profund îndrăgostită de Jason până la punctul de a-l ajuta să ajungă în posesia Lânei de Aur trădându-și familia.
Medea se căsătorește mai târziu cu Jason și se mută să locuiască cu el în Corint. După câțiva ani, însă, Jason se îndrăgostește de o altă femeie mult mai tânără decât Medea. Așadar, o respinge pe Medea pentru a se căsători cu Glauce, fiica regelui Corintului, Creon, pentru a avea dreptul de succesiune la tron.
Medeea, distrusă de durere, își pregătește răzbunarea. Orbită de ură, Medea își ucide și proprii copii, ei fiind descendenți ai lui Jason. Pentru Medea, singura modalitate de a face față unei asemenea dureri și de a depăși umilința de a fi fost repudiată este să-și omoare copiii pentru a se răzbuna pe fostul ei partener.
Sindromul Medea se referă la ceea ce se întâmplă uneori după o separare sau divorț atunci când un părinte (sau ambii) implementează comportamente care vizează distrugerea relației dintre celălalt părinte și copii, ca o consecință directă a încetării relației dintre soț și soție.
Uciderea legăturii dintre părinte și copil are loc atunci când unul dintre cei doi părinți vorbește urât despre celălalt în fața copilului sau copiilor, implementând o adevărată manipulare.
Așa cum a fost pentru Medea, este o răzbunare care însă nu aduce niciun beneficiu niciunui membru al familiei. Violența în acest caz nu este fizică, ci este la un nivel mai emoțional și psihologic. Înstrăinarea parentală implică suferințe care nu privesc doar părinții, ci se extind asupra copiilor și familiilor lor de origine.
Este o forma gravă de abuz emoțional asupra copilului, în care copilul este victima conflictelor parentale și așa cum am spus mai sus apare în situațiile de divorț al părinților.
Părintele alienator manipulează fizic, psihologic, emoțional propriul copil pentru că cel mic să se întoarcă împotrivă celuilalt părinte, să își schimbe atitudinea, comportamentul, sentimentele faţă de celălalt părinte.
Astfel, copilul începe să respingă părintele pus în inferioritate, îl judecă, nu îl mai respectă, începe să se distanţeze de acesta. Se ajunge la refuzul de a-l mai vedea.
Întrebat de ce procedează aşa, copilul răspunde că este alegerea lui. Nu are cum să înţeleagă, nu poate conştientiza că a fost manipulat de părintele alienator. Este explicabil, datorită ataşamentului copilului faţă de mamă.
Violența față de copiii lor, în acest caz, nu este fizică (cum a fost pentru Medeea), ci este un abuz emoțional: părinții își tratează copiii ca pe niște confidenți, făcându-i să se ridice la nivelul lor (parental) și obligându-i la alegeri nefirești, cu scopul de a exclude fostul soț din viața sa.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil