Statisticile personale ale lui Trîmbițașu: „Oamenii care trăiesc în apartamente mici, cu copii, divorțează mai puțin. Cei cu case mai mari, divorțează foarte des”

Data publicării:
Statisticile personale ale lui Trîmbițașu: „Oamenii care trăiesc în apartamente mici, cu copii, divorțează mai puțin. Cei cu case mai mari, divorțează foarte des” / FOTO: captură video YouTube @Daniel TUDOR
Statisticile personale ale lui Trîmbițașu: „Oamenii care trăiesc în apartamente mici, cu copii, divorțează mai puțin. Cei cu case mai mari, divorțează foarte des” / FOTO: captură video YouTube @Daniel TUDOR

Într-o lume dominată de aspirații spre lux și confort, se conturează o teză surprinzătoare: trăitul în locuințe mici poate proteja căsniciile de valul de divorțuri. Această perspectivă, susținută de Șerban Trîmbițașu, se bazează pe observații personale care contrazic concepțiile moderne despre necesitatea spațiului personal amplu.



„O locuință mică, ține familia mai unită. Cunosc familii foarte unite, care au crescut mari copiii, care au trăit toți patru frați într-o garsonieră și sunt cei mai uniți frați din lume și fac tot împreună, au familiile lor, se văd de două ori pe săptămână. Astea nu se pierd: să dormi șase inși într-un pat 15 ani cât ai fost copil, te obișnuiești și devii dependent”, spune Șerban Trîmbițașu în podcastul Celebru și Părinte cu Marius Gheorghiu.

Într-o locuință mică, lipsa spațiului personal poate părea o provocare, dar în același timp obligă membrii familiei să interacționeze mai mult, să împartă spațiul și timpul, să învețe să fie toleranți și să colaboreze.

Într-o locuință mică, fiecare colțișor este valorificat, iar intimitatea devine un bun comun. Copiii care cresc în astfel de medii învață rapid să comunice și să negocieze, dezvoltându-și abilități sociale esențiale. Ei nu au opțiunea de a se retrage în camere separate, ceea ce îi încurajează să-și rezolve conflictele și să-și exprime sentimentele în mod deschis.

De asemenea, timpul petrecut împreună este mult mai mare. Fie că este vorba de activități casnice, de joacă sau de pur și simplu de a sta împreună în același spațiu, aceste momente contribuie la formarea unor amintiri de neuitat și la consolidarea legăturilor familiale.

Citește și Avertismentul lui Trîmbițașu pentru părinți, după o experiență cu fiul său: „Nu mai mânca și-i puneam desene. După un timp, NU mai răspundea la nume!”

Șerban Trîmbițașu: „Oamenii care trăiesc de mult timp în case mici, cu copii, divorțează mai puțin”

Trîmbițașu prezintă un paradox fascinant: locuințele mari, cu multiple facilități pentru fiecare membru al familiei, par să favorizeze distanțarea și eventualul divorț. În aceste case, fiecare are posibilitatea de a se retrage în propriul său spațiu, reducând astfel interacțiunile zilnice care sunt esențiale pentru menținerea unei relații sănătoase.

Pe de altă parte, trăitul în spații mici obligă cuplurile să petreacă mai mult timp împreună, să rezolve conflictele pe măsură ce apar și să se adapteze unul la celălalt. Lipsa unui spațiu personal amplu poate duce la o mai mare coeziune, deoarece membrii familiei învață să colaboreze și să se sprijine reciproc în mod constant.

„Oamenii care trăiesc de mult timp în case mici, în apartamente mici, cu copii, conform studiilor mele personale, divorțează mai puțin. Oamenii cu case mai mari, în care fiecare poate să aibă locul lui de liniște - camera de citit, camera de fitness - divorțează foarte des. Oamenii cu bani, care își permit luxul de a fi singuri, divorțează mai mult pentru că au timp să se gândească la altele”, a spus Trîmbițașu.

Deși trăitul în spații mici poate părea o constrângere, adevărul este că această constrângere poate deveni un catalizator pentru crearea unor legături puternice și de durată. 

Trîmbițașu: „Asta e o dependență frumoasă”

„Orice lucru făcut în exces, iar asta e o chestie în exces să stai atâția ani în aceeași cameră cu familia, creează dependență. Chiar dacă nu e neapărat folositoare. Dar asta e o dependență frumoasă, zic eu”, a mai spus Trîmbițașu. 

Când ne gândim la dependențe, mintea noastră tinde să asocieze termenul cu comportamente sau substanțe nocive. Însă dependențele nu sunt toate rele. Unele dependențe, cum ar fi cea descrisă de Trîmbițașu, pot fi nu doar inofensive, ci și profund benefice.

A trăi într-o cameră mică, împreună cu familia, pentru o perioadă îndelungată, poate părea o constrângere extremă. Însă această constrângere forțează interacțiuni zilnice intense și constante, promovând o intimitate și o cunoaștere reciprocă care ar fi greu de obținut în alte condiții. De-a lungul timpului, membrii familiei devin profund legați unii de ceilalți, dezvoltând o dependență emoțională care le oferă siguranță și sprijin.

Această dependență este "frumoasă" în sensul că generează solidaritate și coeziune familială. Într-o lume în care alienarea și izolarea sunt probleme tot mai mari, a avea o bază solidă și stabilă în familie poate fi un avantaj enorm. Trăitul împreună într-un spațiu restrâns încurajează dezvoltarea unor abilități sociale și emoționale esențiale, cum ar fi empatia, comunicarea eficientă și toleranța.

Google News icon  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News



Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.


Autorul articolului: Loredana Iriciuc | Categorie: Divertisment





pixel