Știința avertizează: Acest stil parental dăunează stabilității emoționale a copiilor. Ce poți face pentru a schimba situația

Să crești un copil nu înseamnă doar să îl iubești și să îl protejezi. Trebuie să devii unul dintre principalele lui repere, astfel încât să îl ajuți să înțeleagă lumea și să învețe cum să se raporteze la ea. Interacțiunile mici de zi cu zi, de la felul în care reacționezi atunci când copilul greșește până la modul în care stabilești o limită sau respecti rutinele și promisiunile pe care i le faci, influențează semnificativ echilibrul lui emoțional.

De aceea, atunci când vorbim despre starea de bine a copiilor, trebuie să privim dincolo de marile decizii legate de educație. Stabilitatea se construiește și în viața de zi cu zi, prin consecvență și încredere. Un studiu recent realizat la Universitatea Oakland confirmă acest lucru. Cercetătorii au vrut să afle dacă un mediu familial imprevizibil poate lăsa o amprentă emoțională mai negativă decât o copilărie într-un context dificil.

CITEȘTE ȘI: Cele două afirmații pe care să nu i le spui copilului înainte de începerea școlii

Imprevizibilitatea poate duce la instabilitate emoțională și impulsivitate

Cercetătorii au analizat aproape 5.000 de persoane și au descoperit că adulții care își aminteau o copilărie deosebit de imprevizibilă prezentau mai frecvent trăsături asociate cu instabilitatea emoțională, impulsivitatea, conflictele interpersonale și experiențele disociative.

Acest lucru nu înseamnă că un stil de educație imprevizibil provoacă în mod obligatoriu o tulburare de personalitate borderline. Cercetarea atrage însă atenția părinților asupra unui aspect important. Nu doar traumele majore din copilărie pot lăsa urme. Incertitudinea constantă poate crea, de asemenea, nesiguranță, iar aceasta poate afecta în timp stabilitatea emoțională.

Când regulile se schimbă de la o zi la alta

Imaginează-ți un copil care într-o zi poate să sară pe canapea pentru că părinții lui sunt bine dispuși, dar a doua zi primește o mustrare pentru că face exact același lucru. Sau un copil care vede că un anumit comportament provoacă râsete atunci când mama este relaxată, dar duce la pedeapsă atunci când ea este obosită. Sau situația în care un părinte stabilește o limită, iar celălalt îi permite copilului să o încalce.

Copiii descoperă treptat cum funcționează lumea. Rutinele, reacțiile părinților și consecințele anumitor comportamente le oferă informații importante pentru a-și construi această imagine asupra mediului în care trăiesc. Dacă aceste semnale sunt prea contradictorii, copilul trebuie să depună mai mult efort pentru a afla ce variantă a lumii îl așteaptă în ziua respectivă.

Aici apare o diferență importantă evidențiată de studiu, notează Ser Padres. Cercetătorii au separat dificultățile persistente de imprevizibilitate. Prima categorie se referă la condiții dificile care se mențin în timp, precum lipsa resurselor sau o amenințare continuă. A doua categorie se referă mai mult la instabilitate, cum ar fi schimbările frecvente din viața familiei, modificarea rutinelor sau schimbarea condițiilor în care copilul primește îngrijire.

Cele două situații nu sunt identice.

O familie poate trece printr-o perioadă dificilă și, în același timp, îi poate oferi copilului o structură suficient de previzibilă pentru ca acesta să se simtă în siguranță. În același timp, unele familii pot avea suficiente resurse materiale, dar regulile, reacțiile emoționale sau dinamica familiei se pot schimba constant.

Problema nu o reprezintă schimbările, ci imprevizibilitatea permanentă.

Este normal ca părinții să obosească, să greșească, să își schimbe părerea și să aibă zile dificile. Familiile se mută, apar frați, programul se schimbă și apar situații neașteptate. Ar fi nerealist și inutil să încercăm să păstrăm totul neschimbat.

Copiii nu au nevoie de o viață perfect organizată. Ei au nevoie de suficiente repere stabile pentru a se putea orienta atunci când apare o schimbare. De exemplu, nu este nicio problemă dacă într-o seară trebuie să renunți la rutina obișnuită de somn. Important este ca al tău copil să înțeleagă că astăzi se întâmplă ceva diferit și să știe ce se va întâmpla a doua zi, când rutina va reveni.

VEZI ȘI: 6 lucruri pe care copiii au nevoie să le audă mult mai des decât „Te iubesc”

De ce imprevizibilitatea poate destabiliza emoțional un copil?

Problema psihologică de fond este că un copil are nevoie să își construiască propriile modele despre modul în care funcționează mediul în care trăiește. Atunci când reacțiile adulților sunt suficient de consecvente, copilul învață să anticipeze: „Dacă se întâmplă acest lucru, probabil urmează acela”.

Această capacitate de a anticipa reduce nevoia copilului de a fi permanent în alertă.

Atunci când mediul se schimbă foarte mult, copilului îi este mai greu să își dea seama ce urmează. Ca urmare, el trebuie să fie atent la semnalele care îi arată ce reacție emoțională va primi din partea adultului. În loc să își folosească energia pentru joacă, explorare sau învățare, copilul trebuie să urmărească permanent contextul pentru a decide cum să se comporte.

Când îi este greu să interpreteze semnalele din jur, îi este mai greu și să își regleze propriile reacții. Copilul nu știe dacă o situație este sigură, dacă trebuie să insiste, să se retragă, să se apere sau să aștepte.

În timp, această incertitudine poate favoriza reacții mai rapide și mai intense în anumite situații, ceea ce poate duce la impulsivitate. Atunci când viitorul este greu de anticipat, așteptarea poate părea mai puțin utilă. Dacă nu este clar ce se va întâmpla mai târziu sau când va apărea o nouă oportunitate, copilul poate ajunge să acționeze imediat.

Imprevizibilitatea poate afecta și relațiile cu ceilalți, deoarece relațiile presupun să anticipăm constant reacțiile altor persoane. Copilul trebuie să știe dacă își poate exprima dezacordul fără să piardă relația, dacă o cerere va fi primită bine sau dacă va primi sprijin atunci când are nevoie.

Atunci când un copil învață că reacțiile persoanelor importante din viața lui se schimbă constant, poate transfera această așteptare și în alte relații și poate dezvolta un stil de atașament anxios și ambivalent.

Imprevizibilitatea poate face mai dificil și procesul prin care copilul învață să își regleze emoțiile. Pentru a dezvolta autoreglarea emoțională, copilul are nevoie mai întâi să experimenteze o anumită formă de reglare din partea adulților. Un adult îl ajută să pună în cuvinte ceea ce simte, îl ajută să anticipeze ce urmează, îl sprijină atunci când are o reacție intensă și îi arată că un conflict poate fi gestionat fără ca totul să se destrame.

Astfel, copilul preia treptat aceste instrumente. Atunci când totul este imprevizibil și lipsește coreglarea, îi este mai greu să dezvolte abilitățile de care are nevoie pentru a-și gestiona emoțiile și comportamentele într-un mod sănătos și asertiv.

CITEȘTE ȘI: Copilul nu te ascultă? 5 lucruri care chiar îl pot face să fie atent la ce îi spui

3 lucruri care îl ajută pe copil să se simtă în siguranță

Vestea bună este că părinții nu trebuie să elimine incertitudinea care face parte din viață. Ei trebuie să le ofere copiilor o bază stabilă de la care aceștia să poată învăța să accepte și să gestioneze schimbările.

Cum poți face acest lucru?

Menține regulile importante

Nu ai nevoie de sute de reguli în familie. Este mai bine să alegi câteva reguli importante și să le respecți. Dacă nu este permis să mănânci în sufragerie sau să sari pe canapea, aceste reguli nu ar trebui să depindă de starea de spirit a adultului.

Atunci când trebuie să modifici o limită, este bine să îi explici copilului motivul. Poți spune: „Astăzi facem o excepție”. Astfel, copilul învață că o regulă se poate adapta în anumite situații, fără ca lumea din jurul lui să devină de neînțeles.

Fă tranzițiile previzibile

Multe conflicte și refuzuri apar tocmai în timpul schimbărilor, de exemplu atunci când copilul trebuie să închidă un ecran, să plece din parc, să meargă la culcare sau să renunțe la o activitate care îi place.

Anticiparea a ceea ce urmează reduce această incertitudine. Nu îi spune copilului „peste cinci minute închizi tableta și mergem la baie”, deoarece copiilor le este greu să măsoare timpul. Spune-i mai bine: „După ce termini nivelul acesta, închizi tableta”.

Astfel, îi oferi creierului copilului timp să se pregătească pentru schimbare și îi oferi, în același timp, un reper clar.

Repară situațiile imprevizibile

Nu există părinți perfecți și nici nu este nevoie să existe. Atunci când reacționezi inconsecvent, este important să repari situația.

Dacă într-o zi i-ai permis copilului să facă un anumit lucru, iar a doua zi ai reacționat foarte dur atunci când a făcut același lucru, îi poți explica schimbarea. Poți spune: „Ieri te-am lăsat să te joci puțin mai mult pentru că nu ne grăbeam, dar asta nu înseamnă că putem face acest lucru în fiecare zi”.

Dacă ai stabilit o limită și apoi decizi să o flexibilizezi, poți spune: „Astăzi facem o excepție, dar regula rămâne valabilă în celelalte zile”.

Stabilitatea emoțională nu se construiește prin evitarea schimbărilor. Ea se construiește prin siguranță. Chiar și atunci când apare o situație neașteptată, copilul trebuie să știe că adulții îi pot explica ce se întâmplă și pot corecta o reacție.

Viața de familie include greșeli și situații neprevăzute. De aceea, este important să te întrebi din când în când dacă al tău copil știe la ce să se aștepte de la tine, dacă înțelege regulile și dacă se simte în siguranță.

Nu trebuie să transformi familia într-un sistem rigid. Este suficient să îi oferi copilului explicații, consecvență și stabilitate chiar și atunci când apar schimbări.