Un anumit grad de agresivitate, chiar în primii ani de viață, este normal și nu ar trebui să ne alarmeze, dar rămâne important să știm ce să facem și când să ne îngrijorăm, potrivit expertului.
Copiii agresivi sunt adesea subiect de discuție și ceartă printre mamele din parc sau din în fața școlii, care se plâng că copilul lor este lovit sau că jucăria le-a fost smulsă din mâini de un prieten.
Copiii nu sunt întotdeauna conștienți, la fel ca noi adulții, de acțiunile pe care le desfășoară, de consecințele gesturilor lor și, mai presus de toate, există vârste și faze ale vieții lor în care agresivitatea face parte din procesul de creștere și autocunoaștere.
Din acest motiv, este mai bine să analizăm cu atenție înainte de a ne enerva, de a-l pedepsi sau de a exclude acel copil considerat agresiv din compania copilului nostru.
Evident, asta nu înseamnă că ar trebui să stăm deoparte și să privim, fără să facem nimic sau că ar trebui să tolerăm tot ceea ce face și spune un copil.
Dr. Miolì Chiung, psiholog, a încercat să lămurească acest aspect:
„Când vorbim despre copii și agresivitate, intrăm pe un teritoriu complex și delicat. De la câteva luni încolo, micuții noștri pot manifesta comportamente care variază de la a fi impulsiv cu jucăriile lor, până la ceartă furioasă cu semenii lor pe terenul de joacă.
Este important să înțelegeți că o anumită cantitate de agresivitate este considerată normală în dezvoltarea copilăriei. Din copilărie, copiii învață despre lume și își gestionează emoțiile, inclusiv prin agresivitate, care poate fi o modalitate de a se exprima, de a înțelege limitele și de a interacționa cu ceilalți.
De exemplu, în primii ani de viață, copiii pot mușca sau ciupi ca formă de explorare sau comunicare senzorială. Acest tip de comportament poate fi considerat normal și este adesea depășit cu timpul și educația despre modalitățile adecvate de exprimare a emoțiilor. Pe măsură ce copilul crește, el trebuie să învețe să interiorizeze o modalitate alternativă de a-și gestiona furia.”
Când copiii sunt un pic mai mari, mai putem emite ipoteza că agresivitatea poate fi înrădăcinată într-un context familial cu modele discutabile, în comportamente violente între zidurile casei, sau că poate fi o reacție la situații pe care nu le poți gestiona, temeri profunde și așa mai departe.
Dr. Chiung a explicat care sunt motivele pentru care unii copii pot deveni agresivi.
„De ce copiii devin agresivi? Motivele pot fi multiple. Trebuie să înțelegem că agresivitatea la copii nu este un fenomen monolitic. Factorii de mediu precum traumele sau violența în familie, maltratarea pot avea un impact semnificativ asupra comportamentului copiilor noștri. La fel, predispozițiile biologice sau problemele emoționale, precum anxietatea, pot contribui la declanșarea acțiunilor agresive. Mai mult, să nu subestimăm influența modelelor de urmat: copiii învață din ceea ce văd, așa că, dacă sunt expuși la modele agresive, este probabil să imite acele comportamente.
Deși unele niveluri de agresivitate sunt considerate normale în dezvoltarea copilăriei, există semne care pot indica o îngrijorare.”
Dr. Chiung explică când ar trebui să ne îngrijoreze comportamentul agresiv la un copil și ce să facem.
„Semnele îngrijorătoare care trebuie să ne atragă atenția sunt: frecvența și intensitatea, persistență în timp, daune fizice și schimbări bruște.
Acum să le analizăm mai bine. Factorul de frecvență și intensitate a comportamentului agresiv este determinat, atunci când acesta constă în interferența cu viața de zi cu zi a copilului și a persoanelor din jurul lui.
Al doilea element apare atunci când comportamentul agresiv persistă o perioadă lungă de timp fără îmbunătățiri semnificative, în ciuda eforturilor educaționale.
În cele din urmă, schimbările bruște de comportament, cum ar fi izolarea socială sau iritabilitatea crescută, sunt alți indicatori ai unei atitudini care ar trebui tratate cu atenție.”
Odată ce am stabilit că atitudinea fiului/fiicei noastre nu este de subestimat, ce putem face?
Intervenția este, de asemenea, importantă deoarece împiedică acțiuni mai serioase, care ar putea fi efectuate în viitor, dar a avea o atitudine de opoziție și punitivă nu plătește, așa că poate fi foarte greu pentru un părinte să știe ce să facă.
„Ce putem face dacă copilul nostru transformă violența asupra altor copii? În primul rând, trebuie să intervenim cu promptitudine, oprind imediat comportamentul agresiv și separând copiii implicați. Trebuie să-l învățăm pe micuțul nostru să comunice pașnic și să facă față conflictelor fără a recurge la violență. Și, mai presus de toate, trebuie să promovăm managementul emoțional, ajutându-i să înțeleagă și să exprime ceea ce simt fără a-i răni pe ceilalți.
Și ce să faci dacă ținta agresiunii sunt tocmai părinții? În această situație, este esențial să rămâi calm.
Trebuie să stabilim limite clare pentru comportamentul acceptabil și inacceptabil, comunicând deschis cu copilul nostru pentru a-i înțelege frustrările și temerile. Dar dacă comportamentul agresiv persistă în ciuda eforturilor noastre, nu ar trebui să ezităm să căutăm sprijin de la profesioniști calificați care ne pot ajuta să navigăm prin aceste ape tulburi.”
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil