Un studiu recent scoate la iveală motivele principale pentru care unii oameni simt că nu sunt apropiați de mamele lor.
Aproape jumătate dintre cei care au participat la un sondaj realizat de Mixbook, o companie specializată în cărți foto, au mărturisit că ar dori să aibă o relație mai apropiată cu mamele lor.
Rachel Goldberg, fondatoarea terapiei Rachel Goldberg, subliniază că este important să acceptăm și să respectăm varietatea relațiilor cu mamele, chiar și atunci când acestea sunt tensionate sau pline de conflicte.
Chiar și cei care au sentimente negative față de mamele lor deseori tânjesc după acea legătură specială și inestimabilă dintre mamă și copil.
În multe medii, relația mamă-copil este idealizată, fiind asociată cu grijă, atașament și momente plăcute petrecute împreună. Dar realitatea este mult mai complexă.
Psihologul clinician Erisa M. Preston subliniază că societatea creează așteptări nerealiste în privința rolului mamei, care pot fi dăunătoare atât pentru părinți, cât și pentru copii, notează parents.com. Această presiune poate afecta negativ relațiile dintre părinți și copii.
Studiul recent indică discrepanțe între așteptările sociale și realitatea relațiilor dintre părinți și copii. Totuși, există câteva strategii constructive pentru a gestiona aceste relații dificile.
Conform studiului, care a intervievat 2.021 de adulți americani cu vârste cuprinse între 18 și 76 de ani din 40 de state, aproape jumătate (46%) dintre respondenți își întâlnesc mama cel puțin o dată pe săptămână.
Principalii factori care contribuie la distanța între oameni și mamele lor includ diferențele de personalitate, resentimentele nerezolvate, traumele și abuzurile din trecut.
Experții consideră că diferențele de personalitate pot juca un rol important în aceste relații. Colleen Marshall, director clinic pentru Two Chairs, subliniază că diversitatea de personalități este benefică pentru societate, dar poate afecta conexiunile dintre părinți și copii. Dr. Preston adaugă că aceste diferențe pot influența capacitatea de conectare între părinți și copii.
Există câteva exemple de diferențe de personalitate care pot influența relațiile părinte-copil:
Introvertit versus extrovertit
Diferențe în simțul umorului
Lipsa intereselor comune.
Dr. Preston subliniază că aceste diferențe pot aduce beneficii în unele cazuri, însă pot, de asemenea, să împiedice capacitatea de a dezvolta legături puternice.
Resentimentele nerezolvate pot apărea din diverse motive în relațiile părinte-copil. Rachel Goldberg identifică câteva cauze principale, cum ar fi conflictele din trecut, neînțelegerile și așteptările nesatisfăcute. Ea explică că, pe măsură ce un copil devine mai conștient de aceste probleme din trecut, pot apărea distanțe sau sentimente de furie față de mama lor, chiar fără ca aceasta să realizeze cauza acestor schimbări.
De exemplu, Colleen Marshall sugerează că un copil ar putea simți că mama sa a fost prea critică în legătură cu aspectul său în timpul copilăriei. Astfel, ca adult, ar putea reacționa negativ la orice comentarii despre aspectul său.
Marshall adaugă că, adesea, aceste reacții sunt înrădăcinate în interpretările noastre personale ale situației, fără a verifica cu adevărat perspectiva celuilalt. Astfel, chiar dacă mama ta poate crede că arăți bine, istoria ta personală și credințele tale personale te pot face să interpretezi greșit reacțiile ei ca fiind critici la adresa aspectului tău.
SURSA FOTO: freepik.com @tsyhun
Trauma din trecut poate lua diverse forme, inclusiv abuzul și neglijarea, dar și o altă formă mai puțin cunoscută: potrivirea emoțională.
Psihologul Preston explică că aceasta din urmă poate fi considerată o formă de „traumă cu t mic”, însă nu ar trebui subestimată în importanță sau potențial impact. Chiar dacă un părinte și copilul său ar putea părea „perfecți” individual, lipsa unei potriviri bune poate duce la o relație nesatisfăcătoare.
Indiferent de natura traumei, aceasta poate afecta în mod profund încrederea și legătura emoțională dintre mamă și copil. Rachel Goldberg subliniază că aceste experiențe pot genera sentimente variate, cum ar fi frica, resentimentele, evitarea sau chiar vinovăția și regretul, ceea ce poate face dificilă stabilirea sau menținerea unei relații apropiate.
Este important de menționat că: chiar dacă traumele nu au fost direct cauzate de mamă, copilul ar putea simți resentimente dacă percepe că mama nu l-a protejat corespunzător, ceea ce afectează sentimentul de siguranță.
Stabiliți limite clare și comunicați nevoile și limitele dvs. față de mama dvs. Rachel Goldberg sugerează o abordare deschisă, precum: „Mamă, apreciez că vrei să mă ajuți, dar uneori sfaturile tale mă fac să mă simt nesigur. Te rog să încetezi să intervii în relația mea.”
Găsiți puncte comune. Chiar dacă aveți personalități diferite, identificați subiecte sau activități pe care le puteți împărtăși și care să vă apropie. De exemplu, puteți viziona filme împreună sau să încercați un hobby nou care să vă intereseze pe amândoi.
Prioritizați sănătatea mentală. În situații tensionate sau cu abuz continuu, este important să vă protejați bunăstarea. Rachel Goldberg subliniază importanța stabilirii unor limite clare în astfel de situații și să știți când să vă distanțați pentru a vă proteja.
Nu vă simțiți singur. Dacă nu sunteți aproape de mama dvs. așa cum v-ați dori, să știți că nu sunteți singur. Dr. Preston subliniază că mulți oameni se confruntă cu relații dificile cu părinții lor și că este important să căutați sprijin și să aveți grijă de voi înșivă.
Căutați ajutor profesional. Dacă simțiți că aveți nevoie de suport suplimentar pentru a gestiona relația cu mama dvs., nu ezitați să căutați ajutorul unui profesionist în domeniul sănătății mintale pentru a vă oferi sprijin și îndrumare.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil