Toți părinții își doresc același lucru: ca ai lor copii să aibă încredere în ei. Să fie acea persoană la care copilul vine prima dată când se confruntă cu o problemă, când trăiește o emoție puternică sau când descoperă ceva important.
Vor ca relația să fie suficient de sigură încât copilul să îndrăznească să pună întrebări, să vorbească deschis și să-și exprime emoțiile.
Dar încrederea nu se construiește de la sine. Nu apare doar pentru că îi spui: „Poți vorbi cu mine oricând.”
Ca părinte, tu ești cel care trebuie să facă primul pas. Fii deschis și sincer. Arată-i cum să gestioneze emoțiile dificile și cum să reacționeze în fața situațiilor neplăcute. Fii un model.
Pare simplu, dar nu e întotdeauna ușor de aplicat în viața de zi cu zi. De aceea, iată șase lucruri importante, conform expertei în parenting Kelsey Mora, pe care le poți face în fiecare zi pentru a clădi încrederea copilului tău în tine!
SURSA FOTO: freepik.com @standret
„În calitate de specialist în dezvoltarea copilului și terapeut cu dublă certificare, sprijin familiile în unele dintre cele mai dificile conversații posibile, de la boli și spitalizări, la traume și pierderi.
Am învățat că aceste momente sunt mai ușor de gestionat atunci când copiii cresc într-un mediu în care comunicarea deschisă este o practică zilnică, nu doar o excepție în momentele grele”, susține experta în rubricile CNBC.
Când copiii îi văd pe adulți exprimându-și sincer propriile emoții, învață că este în regulă să facă la fel. Le oferi, astfel, permisiunea tăcută de a se deschide și ei.
Un exemplu simplu: „Sunt puțin îngrijorat că vom întârzia la școală și la serviciu. Hai să vedem cum putem rezolva împreună.”
Este vorba despre a le arăta, nu doar a le spune. Când ne exprimăm emoțiile cu voce tare, fie ele plăcute sau inconfortabile, îi învățăm pe copii că sentimentele nu trebuie ascunse.
Când copiii observă că adulții evită anumite subiecte, învață repede că acele teme sunt „interzise”. Iar acest lucru poate spori îngrijorarea.
Poate părea ceva banal, ca atunci când evităm să menționăm că o insectă a murit sau când schimbăm subiectul dacă un copil întreabă despre cineva aflat într-un scaun cu rotile. Dar fiecare astfel de evitare e o oportunitate pierdută.
Dacă evităm ce e inconfortabil sau necunoscut, le transmitem copiilor că acele discuții nu își au locul în familia noastră.
În schimb, creează un spațiu în care toate întrebările sunt binevenite, curiozitatea este primită cu calm, iar onestitatea face parte din rutina zilnică.
Pentru mulți părinți, exprimarea emoțională nu vine natural. Poate că ai crescut într-un mediu în care emoțiile nu erau discutate. E perfect normal.
Totuși, poți alege să faci lucrurile diferit cu copilul tău. Poți începe chiar prin a-i spune cât de greu îți este să te deschizi: „Nu am fost obișnuit să vorbesc despre sentimentele mele, dar îmi doresc să pot face asta cu tine pentru că e important.”
Acest tip de sinceritate construiește o conexiune reală. Îi arată copilului tău că deschiderea emoțională nu presupune perfecțiune, ci prezență și disponibilitate.
Cu toții am întrebat: „Cum a fost ziua ta?” și am primit un simplu „Bine” sau o ridicare din umeri.
Încearcă să schimbi abordarea. În loc să aștepți ca el să vorbească, începe tu: „Azi a fost o zi cu de toate. Dimineața am fost entuziasmat, dar pe parcurs s-a întâmplat ceva care m-a frustrat. Am ieșit puțin la plimbare și m-am simțit mai bine. Acum sunt bucuros că suntem împreună și sunt curios cum a fost ziua ta.”
Acest gen de împărtășire modelează reflecția emoțională și îl învață pe copil să facă același lucru.
O metodă de a menține comunicarea vie este să o incluzi în rutina zilnică.
„În familia mea, la cină avem jocul `sus-jos-sus`: fiecare spune un moment plăcut din zi, unul dificil și apoi încă un lucru bun.
Chiar și cel mai mic copil al nostru, care are doar doi ani, cere acest joc în fiecare seară. A devenit o rutină care creează spațiu pentru bucurii, provocări și conectare, toate integrate natural în viața de zi cu zi”, mai subliniază Kelsey Mora.
Discuțiile despre sentimente deschid și ușa către învățarea unor abilități de adaptare.
De exemplu, după ce îți exprimi frustrarea, poți adăuga: „Când mă simt așa, încerc să respir adânc ca să mă liniștesc.”
Puteți exersa împreună câteva respirații înainte de culcare. Este un gest valoros pentru că îl învață pe copil că emoțiile pot fi reglate și că nu e singur în proces.
SURSA FOTO: freepik.com @Nataliya Korchmar
Copiii sunt atenți la tot. Nu doar că îți aud cuvintele, ci observă și cum le spui, când le spui și ce alegi să eviți.
Dacă vrei ca cel mic să aibă încredere în tine atunci când vine vorba de lucruri importante, arată-i că poate conta pe tine și în situațiile mărunte.
Ascultă-l cu atenție, validează-i sentimentele și transmite-i că ceea ce gândește și simte are valoare.
Fii un model de sinceritate. Normalizează emoțiile. Creează un spațiu în care conversațiile reale, chiar și cele dificile, sunt binevenite.
Atunci când tu faci primul pas, copilul tău învață cum se face și va fi mai înclinat să te urmeze.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil