„Aud des des de la părinți care suferă fiindcă relația apropiată pe care o aveau cu copilul lor adult a fost înlocuită de tăcere dureroasă și deconectare emoțională. Cei mai mulți își doresc să se reconecteze și caută modalități de a reduce reactivitatea emoțională în comunicare”, explică psihologul Jeffrey Bernstein în revista Psychology Today.

SURSA FOTO: freepik.com @vadim_sheleg
De ce aleg unii copii adulți să se distanțeze de părinții lor?
Pe măsură ce cresc și devin independenți, unii copii aleg să se îndepărteze emoțional sau chiar fizic de părinți. Pentru aceștia din urmă, distanțarea poate fi greu de înțeles și dureroasă.
Mulți părinți se simt respinși și încearcă să găsească explicații.
Psihologul Jeffrey Bernstein, specialist în relații de familie, analizează acest fenomen și identifică trei motive principale care pot sta la baza conflictelor sau rupturilor dintre părinți și copiii lor adulți.
Reacții emoționale exagerate
Jeffrey Bernstein spune că este perfect firesc ca părinții să încerce să înțeleagă de ce relația cu copiii lor s-a deteriorat. Însă este esențial să evite reacțiile emoționale excesive.
„Dacă reacționați prea intens din punct de vedere emoțional, copilul dumneavoastră adult s-ar putea simți vinovat sau rușinat – chiar dacă nu asta a fost intenția”, avertizează psihologul.
Când emoțiile scapă de sub control, discuția riscă să se transforme într-o confruntare, nu într-un moment de apropiere.
Încercarea de a impune propriile valori
O greșeală frecventă este dorința părinților de a-și impune principiile morale și valorile asupra copiilor deveniți adulți.
„Copiii adulți nu mai acceptă lucrurile pe care le tolerau în copilărie. Dacă încerci să-i impui codul tău moral, riști să-l faci să se închidă în fața ta. Cei mai mulți dintre ei tânjesc să-și urmeze propriul drum, iar moralizările le taie dorința de a se conecta cu adevărat”, explică Bernstein.
Autonomia este o nevoie profundă la vârsta adultă, iar presiunea parentală poate fi percepută ca o formă de control.
Neglijarea identității proprii a copilului adult
Mulți părinți, din dorința de a-și proteja copiii, ajung să le traseze direcții sau să le indice ce să evite în viață. Însă această abordare poate fi dăunătoare.
„Să te aștepți ca fiul sau fiica ta adultă să navigheze prin viață exact cum ai face tu este nedrept, pentru amândoi”, subliniază psihologul.
Fiecare adult are dreptul la propriile alegeri, greșeli și lecții de viață. Respectarea acestui parcurs este esențială pentru o relație autentică părinte - copil.