Pentru a crește copii autonomi și autosuficienți, trebuie să înțelegem că le oferim spațiu și le permitem să facă greșeli. Ei trebuie să învețe din experiențele lor. Ca părinți, suntem aici să îi ghidăm și să îi ajutăm, dar nu putem face totul pentru ei.
Educația copiilor rămâne una dintre provocările majore ale societății, iar obiectivele noastre includ creșterea unor copii independenți, cu încredere în ei înșiși, cu abilități emoționale sănătoase pentru a face față frustrărilor și să devină autosuficienți în viață.
Aceasta nu este o sarcină ușoară. Trebuie să învățăm să le acordăm copiilor noștri autonomie, să dezvoltăm o relație de atașament sigură cu ei și să gestionăm cu răbdare și inteligență emoțională temutele crize ale copilăriei. Cu toate acestea, trebuie să evităm să devenim părinți prea permisivi. Acest lucru ar putea duce la creșterea copiilor egoiști și cu o toleranță scăzută la frustrare.
În loc să ajungem la una dintre aceste extreme, trebuie să găsim un echilibru. Asta înseamnă să le oferim copiilor noștri sprijin exact acolo unde au nevoie. Nu putem face totul pentru ei, dar suntem aici să îi îndrumăm și să corectăm dacă fac greșeli. Astfel, îi învățăm să fie independenți și să ia decizii în viața lor.
Mai jos vă arătăm câteva exemple de lucruri pe care nu le puteți face pentru copii, conform specialiștilor.
Imaginează-ți următoarea scenă: ești într-un supermarket, iar copilul tău își dorește cu ardoare un baton de ciocolată. Dacă refuzi, începe să facă o criză. Și, în cele din urmă, ajungi să cedezi. Sună familiar? Este important să fii hotărât în deciziile tale, dar și empatic în același timp. Nu este întotdeauna bine să îi oferi copilului tot ce își dorește, deoarece acest lucru poate duce la lipsa de toleranță la frustrare în viitor, cu convingerea că poate obține orice își dorește.
O alternativă inteligentă este să comunici cu copilul tău într-un mod înțelegător. Poți spune ceva de genul: „înțeleg cât de mult îți dorești acel baton de ciocolată acum, dar am fost de acord să nu cumpărăm mai multe dulciuri astăzi”. Acest tip de comunicare îi învață pe copii să înțeleagă limitele și să dezvolte toleranța la frustrare, calități esențiale pe măsură ce cresc.
Când vine vorba de temele pentru acasă, prima regulă pare să fie destul de evidentă, dar merită subliniată: temele servesc nu doar ca sarcini de învățare, ci și ca exemple pentru mai târziu. Atunci când ne implicăm în rezolvarea acestor teme alături de copii, le arătăm cum să abordeze exercițiile similare în viitor. Cu alte cuvinte, suntem cei care le deschidem calea către înțelegere și succes.
Desigur, atunci când ajutăm copiii cu temele, ne asigurăm să fim prezenți pentru a le explica și a răspunde la orice întrebări sau îndoieli pe care le au. Cu toate acestea, este important să înțelegem că, în cele din urmă, munca depusă în rezolvarea temelor trebuie să fie a lor. Astfel, îi încurajăm să dezvolte abilități de învățare și gândire independentă, pregătindu-i pentru provocările viitoare.
Există momente în viața copiilor când se pot confrunta cu întrebări sau situații complicate. În acele momente, este important să le arătăm sprijinul nostru, dar și să le permitem să vorbească sau să răspundă singuri, în funcție de circumstanțe.
Dacă copilul se află într-o situație în care se simte provocat de o întrebare complicată, noi, ca adulți, putem să fim acolo alături de el, să-i arătăm că suntem prezenți și că îl susținem. Cu toate acestea, nu trebuie să răspundem în locul lui. Acest lucru îi permite să-și dezvolte gândirea independentă și să învețe să facă față situațiilor dificile.
Pe de altă parte, când suntem pe stradă și cineva începe să pună întrebări copilului în timp ce se află într-o criză, rolurile se schimbă. În acele momente, când copilul poate fi copleșit, noi putem acționa ca un ghid pentru el. Aceasta înseamnă că îl îndrumăm și îl susținem, dar nu răspundem în locul lui. Astfel, îl ajutăm să recupereze controlul și să învețe cum să gestioneze acele situații.
Se întâmplă ca micuțul tău să uite să-ți ceară aprobarea pentru excursia mult așteptată sau să își lase cartea de matematică sau pantofii de fotbal acasă chiar înainte de orele de curs. În astfel de momente, trebuie să-i învățăm pe copii să fie capabili și să-și asume responsabilitatea.
Nu putem fi mereu „capul” lor și să alergăm să le aducem tot ce le lipsește atunci când realizează că au uitat ceva. În schimb, trebuie să fim fermi și să le arătăm că trebuie să învețe din aceste mici greșeli. Poți să spui ceva de genul: „îmi pare rău că ai uitat, dragul meu, știu cât de important este pentru tine, dar nu pot să vin să-ți aduc”. Această abordare îi ajută să înțeleagă consecințele acțiunilor lor și să fie mai atenți pe viitor.
A învăța să-ți asumi responsabilitatea pentru propriile acțiuni este o lecție valoroasă pe care copiii o pot purta cu ei pe tot parcursul vieții, învățând să fie mai organizați și mai atenți la detalii.
De la o vârstă fragedă, este esențial să le oferim copiilor noștri autonomie și să-i învățăm să facă alegeri. Chiar de la vârste foarte mici, putem începe să le respectăm alegerile, în limite rezonabile, desigur. Dacă un copil ne spune că nu mai vrea să mănânce, nu ar trebui să-i impunem să continue să mănânce (cu condiția ca acest lucru să fie sigur pentru sănătatea lor).
La fel de important este să respectăm preferințele lor în ceea ce privește alimentele. Dacă un copil alege o banană în loc de un măr, nu ar trebui să încercăm să-l convingem că mărul este mai bun din orice motiv. Aceasta le permite să își exprime preferințele și să învețe să-și asume responsabilitatea pentru alegerile lor alimentare.
Această abordare trebuie aplicată nu doar la mâncare, ci și la alte aspecte ale vieții lor, cum ar fi jucăriile, titlurile de povești sau activitățile extrașcolare. Dacă un copil dorește să practice baletul, nu suntem cei care trebuie să-i punem obstacole în cale. Așa le dăm oportunitatea de a-și dezvolta propriile pasiuni și de a învăța să-și asume deciziile.
Pe măsură ce copiii cresc și ajung la vârsta de trei-patru ani, este important să le oferim puțină autonomie, începând cu lucruri precum alegerea și îmbrăcarea hainelor. Acest pas îi ajută să înțeleagă că opinia lor este respectată și valorizată în familie.
În timp ce încurajăm copilul să-și aleagă hainele, este esențial să nu îl îmbrăcăm în locul lui. De la o vârstă fragedă, trebuie să încurajăm copilul să încerce să se îmbrace singur, chiar dacă acest lucru poate fi dificil la început. Ca părinți, suntem acolo pentru a îi ghida și a-i ajuta să facă acest lucru corect, dar nu înlocuim acest proces pentru ei. Astfel, le oferim ocazia de a dobândi independența și de a învăța abilități importante.
Dacă copilul tău iubește să lovească o minge cu piciorul, este esențial să ascultăm și să respectăm gusturile și preferințele lui. Nu ar trebui să încercăm să-l îndrumăm într-o altă direcție, cum ar fi cursul de muzică. Trebuie să înțelegem că nu noi suntem cei care decid pentru ei și că fiecare copil are propriile preferințe, pe care trebuie să le valorizăm și să le ascultăm.
Această abordare încurajează dezvoltarea personală a copilului, permițându-i să exploreze și să se implice în activități care îl pasionează. Astfel, îi oferim libertatea de a-și alege propriul drum și de a-și descoperi pasiunile, contribuind la dezvoltarea unei identități puternice și a încrederii în sine.
Adesea, ca părinți, am luat atât de multe decizii pentru copiii noștri încât, în cele din urmă, ei ajung să lase totul la latitudinea noastră: „ce vrei să facem azi?”; „nu știu”. În fața unui astfel de răspuns, cel mai constructiv lucru pe care îl putem face este să îi încurajăm să continue să gândească și să exploreze ceea ce le trezește cu adevărat pasiunea. Cu toate acestea, asta nu înseamnă că trebuie să decidem totul în locul lor.
Această abordare le oferă copiilor oportunitatea de a-și dezvolta propriile preferințe și de a-și găsi vocea. Îi încurajează să-și asume responsabilitatea pentru alegerile lor și să-și dezvolte abilități de gândire independentă. În final, ajutându-i să-și exprime opiniile și să-și exploreze interesele, contribuim la formarea unor adulți siguri și capabili să ia propriile decizii.
Unul dintre primii pași în predarea autonomiei copiilor este să le permitem să-și aleagă hainele. De la vârsta de trei-patru ani, putem începe să le acordăm importanță părerii lor când vine vorba de alegerea hainelor.
Aceasta este o modalitate minunată de a încuraja dezvoltarea independenței lor.
Pentru a învăța responsabilitatea și pentru a implica copiii în treburile casnice, puteți crea un program săptămânal și afișa toate responsabilitățile alocate fiecăruia, inclusiv a dumneavoastră. Este important să nu vă asumați sarcinile lor. Dacă își lasă jucăriile pe jos, nu trebuie să le ridicați în locul lor. Aceștia trebuie să învețe să-și facă singuri treaba, chiar dacă au alte planuri sau preferă să amâne.
Dacă, de exemplu, s-a stabilit că astăzi este ziua lor să scoată gunoiul, este vital să învețe responsabilitatea de a nu lăsa această sarcină pentru altă zi. Această abordare îi ajută să dezvolte responsabilitatea și abilitățile de gestionare a timpului, pregătindu-i pentru viața de adult.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil