Fără țipete și pedepse: Aproape 200 de părinți spun ce fac atunci când copilul lor se comportă urât la școală
12 Septembrie 2026
Sănătatea posturală începe cu gesturi mici, repetate zi de zi.
Cum îi poate ajuta campania #StaiDrept pe părinți, profesori și copii să transforme postura dintr-o corectare de moment într-o deprindere pentru viață? Prin informații care ajută copilul să fie mai atent la corpul său.
„Stai drept!”
„Nu mai sta cocoșat!”
„Ridică puțin capul!”
„Nu mai sta cu nasul în caiet!”
Pentru mulți părinți, sunt replici aproape automate. Le spunem când copilul își face temele, când stă la masă, când se uită la televizor sau când îl vedem cu telefonul în mână.
Copilul se îndreaptă pentru câteva secunde. Apoi, aproape fără să-și dea seama, revine în aceeași poziție.
Și atunci apare întrebarea: este suficient să-i spunem copilului „stai drept”? Sau avem nevoie să-l învățăm să înțeleagă de ce contează postura și, mai ales, să-și observe singur corpul?
De aici pornește #StaiDrept, conceptul de prevenție și educație pentru sănătatea copiilor creat și inițiat de Ana Raluca Acatrinei (Chișu), fondatoarea Asociației Kinetobebe.
Programul, început în 2023, a pornit de la o observație făcută de specialiști în activitatea de recuperare pediatrică: copiii care ajungeau în centrele de recuperare cu dureri de spate sau cu atitudini posturale asimetrice aveau vârste din ce în ce mai mici.
Dacă în trecut durerile de spate erau întâlnite mai ales la adolescenți de 14–15 ani, în centrele KinetoBebe au început să apară copii de 9–10 ani și chiar de 8 ani care acuzau dureri frecvente, acasă sau la școală, fără să existe neapărat un traumatism sau un efort fizic care să le explice.
Pentru #StaiDrept, acesta a fost semnalul că prevenția trebuie să înceapă mai devreme.
Cifre care ne pun pe gânduri
Programul național de educație posturală #StaiDrept, derulat în școlile gimnaziale din România, marchează doi ani de implementare, perioadă în care 16.129 de elevi și 771 de cadre didactice din 50 de școli au fost implicați în activități de screening postural, educație și prevenție.
Rezultatele evaluărilor confirmă nevoia urgentă de intervenții sistematice pentru sănătatea coloanei vertebrale încă din primii ani de școală. Datele colectate arată că 76,2% dintre elevi acuză dureri de spate, însă doar 8,7% urmează programe de kinetoterapie.
Totodată, analiza obiceiurilor zilnice relevă o serie de factori care contribuie la apariția problemelor musculo-scheletale încă de la vârste fragede. Astfel:
84,6% dintre copii NU își fac temele într-un spațiu amenajat corespunzător;
85,7% NU cunosc poziția corectă în bancă;
89,1% NU țin corect caietul în timpul scrisului;
92,9% NU practică nicio activitate sportivă organizată.
Postura copilului nu se termină la ușa clasei
Când spunem „sănătate posturală”, ne gândim aproape instinctiv la banca de la școală. Copilul stă prea aplecat, se sprijină într-o parte, își apropie foarte mult capul de caiet, ține ghiozdanul greu pe un singur umăr.
Dar viața unui școlar nu înseamnă doar cele câteva ore petrecute în bancă. După școală urmează temele. Apoi tableta, computerul, televizorul sau telefonul. Uneori, ore întregi de stat pe scaun sau pe canapea, cu foarte puține pauze de mișcare. De aceea, postura nu poate fi privită doar ca o problemă de „cum stă copilul în bancă”.
Este un comportament zilnic, influențat de felul în care copilul scrie, citește, se joacă, folosește dispozitivele, își poartă ghiozdanul și își organizează timpul între activitățile statice și cele care presupun mișcare.
Iar aici intervine una dintre ideile importante ale campaniei #StaiDrept: prevenția posturală trebuie să ajungă acolo unde copilul își formează obiceiurile. Adică la școală, acasă și în comunitate.
Nu trebuie să-l doară spatele ca să fim atenți
Un copil nu trebuie să ajungă să acuze dureri pentru ca adultul să înceapă să fie atent la postura lui. De fapt, acesta este unul dintre principiile de bază ale #StaiDrept: specialistul nu trebuie să aștepte apariția problemei pentru a interveni. Kinetoterapeutul poate merge în școală, poate vorbi cu elevii și învățătorii și îi poate învăța să observe ceea ce fac zilnic.
Cum stau?
Cum scriu?
Unde țin caietul?
Cum își poartă ghiozdanul?
Cum țin telefonul?
Cât timp stau nemișcați?
Când apare oboseala?
Când apare durerea?
Sunt întrebări simple, dar care pot schimba relația copilului cu propriul corp.
Pentru că una este să-i spună un adult „stai drept!” și alta este ca, după ce a fost învățat să fie atent la propriul corp, copilul să-și spună singur: „Cred că am stat prea mult așa. Hai să mă ridic și să mă mișc un pic”. A doua variantă înseamnă deja o deprindere.
Părintele nu trebuie să devină kinetoterapeut
Vestea bună pentru părinți este că nu trebuie să transforme casa într-un cabinet de recuperare. Rolul lor este mult mai simplu și, în același timp, foarte important: să creeze contexte în care copilul să poată exersa obiceiurile bune.
De exemplu, în loc ca fiecare temă să înceapă cu „stai drept!”, părintele poate introduce întrebări:
„Cum stai acum?”
„Ți-ai așezat bine caietul?”
„Ai stat mult timp fără să te ridici?”
„Facem o pauză de mișcare?”
În felul acesta, atenția copilului se mută treptat de la controlul adultului către propriile senzații.
Iată câteva lucruri foarte simple pe care familia le poate transforma în rutină:
pauze regulate în timpul temelor și al altor activități statice;
alternarea pozițiilor, în locul menținerii îndelungate a aceleiași poziții;
timp zilnic pentru mișcare și activitate fizică;
atenție la poziția corpului atunci când copilul folosește telefonul, tableta sau computerul;
organizarea corectă a ghiozdanului;
un spațiu de lucru potrivit pentru copil;
încurajarea copilului să spună atunci când apare o durere sau un disconfort.
Ultimul punct este essential: copiii trebuie să învețe că durerea nu este ceva ce trebuie ascuns sau ignorat pentru că „nu e mare lucru”. O durere repetată de spate, gât sau articulații merită observată și, dacă persistă, discutată cu un specialist.
Școala și familia pot vorbi aceeași limbă
Un copil poate primi cele mai bune sfaturi acasă, dar dacă la școală nimeni nu vorbește despre postură, deprinderile se formează mai greu. La fel, un profesor poate observa că un elev stă permanent într-o anumită poziție, dar părintele să nu știe acest lucru.
De aceea, #StaiDrept pune accent pe legătura dintre copil, familie, școală și specialist. Kinetoterapeutul devine astfel nu doar omul la care ajungi atunci când există deja o problemă, ci și un educator pentru sănătate.
Această apropiere de mediul școlar este cu atât mai importantă cu cât aici se formează multe dintre automatismele care vor însoți copilul mai târziu.
Copilul care învață să facă pauze de mișcare, să-și organizeze corect spațiul de lucru, să fie atent la modul în care folosește gadgeturile și să-și asculte corpul are șanse mai mari să transforme aceste comportamente în obiceiuri.
De la „stai drept!” la „ai grijă de corpul tău”
Poate că aceasta este, de fapt, diferența dintre o simplă campanie de informare și o cultură a prevenției. Un copil nu are nevoie doar să știe că trebuie să stea corect. Are nevoie să înțeleagă de ce și cum îl ajută pe termen lung.
Are nevoie să știe că organismul lui este în dezvoltare și că felul în care se mișcă, stă, se odihnește și își folosește corpul în fiecare zi contează. Are nevoie să învețe să-și observe corpul înainte ca adultul să-i atragă atenția. Această lecție nu se predă într-o singură zi, ci se repetă la școală, la teme, acasă, în timpul jocului, în mașină - până când devine firească.
Pentru părinți, poate că cel mai important lucru este să schimbăm puțin și felul în care formulăm mesajul.
Mai puțin:
„Stai drept!”
Și mai mult:
„Observă cum stai.”
Mai puțin:
„Lasă telefonul!”
Și mai mult:
„Hai să facem o pauză și să ne mișcăm puțin.”
Mai puțin:
„Nu te mai cocoșa!”
Și mai mult:
„Cum se simte corpul tău acum?”
Pentru că obiectivul nu este să creștem copii care stau perfect drepți la comandă, ci copii care, încă de mici, învață să-și asculte corpul, să se miște, să recunoască semnalele pe care le primesc și să înțeleagă că sănătatea se construiește înainte de apariția problemei.
Nu trebuie să-l doară spatele ca să verificăm cum stă cu sănătatea posturii.
Uneori, prevenția începe cu o întrebare simplă: „Cum stai?”