EXCLUSIV Greșelile majore ale părinților la început de școală. Prof. Chiru: „Vor să rezolve anul școlar în primele zile” / VIDEO

„Cred că cea mai mare greșeală pe care o face părintele, bineînțeles nu intenționat, este aceea de a încerca să rezolve anul școlar în primele săptămâni și, dacă se poate, în primele zile. Și cred că mai greșește atunci când compară copilul și atunci când îi umple programul doar pentru că sunt alți copii în jur care fac asta. Adică face cineva matematică, părintele se gândește: O, dacă a rămas și copilul meu în urmă, îl dau și eu la matematică! Face cineva înot, îl dau și eu pe copilul meu la înot”, spune profesoara pentru învățământul primar Claudia Chiru la Părinți Prezenți, o emisiune marca PărințișiPitici.ro.

Atunci când înscrierea la opționale se face din teama de a nu rămâne în urmă și fără consultarea copilului, programul acestuia devine similar cu cel al unui adult epuizat.

„Toate aceste activități sunt benefice într-adevăr, dar trebuie să fie dorite de copil. Trebuie ca el să-și exprime dorința de a face ceva în plus. Pentru că dacă noi îi umplem programul fără ca el să fie de acord și după criterii așa cum auzim noi în jur, acel copil ajunge să lucreze 12 ore din 24! El lucrează ca și cum ar avea un serviciu, ori nu este sănătos pentru un copil”, explică prof. Chiru.

Specialista avertizează că această abordare suprimă natura copilăriei și mecanismele fundamentale ale învățării.

„Un copil are nevoie să se joace, are nevoie de timp liber în care să descopere, să-și descopere propriile pasiuni, să-și descopere hobby-urile, să se plictisească pentru ca el să-și activeze mecanismele astea interioare de a găsi soluții, de a greși. Dacă noi nu lăsăm copilul să se plictisească, să facă greșeli și să învețe din ele, nu se întâmplă evoluția și nu se întâmplă dezvoltarea!”, avertizează prof. Claudia Chiru.

Cultivarea lumii interioare: Valoarea fanteziei și a prietenilor imaginari

Copiii au o nevoie nativă de a experimenta spații temporale neprogramate, în care să își dezvolte propria creativitate.

„Din dorința de a-i organiza programul și de a-l avea ocupat, pentru că în accepțiunea noastră înseamnă evoluție și dezvoltare, greșim. Copilul are nevoie de spațiu să se joace, să-și imagineze lucruri, să creeze povești în mintea lui, să aibă prieteni cu care conversează imaginar, să stea în lumea aceasta a fanteziei pentru că așa funcționează copilul. Nu spun eu lucrurile acestea, lucrurile acestea sunt scrise în literatura de specialitate. De asta are nevoie un copil”, susține prof. Claudia Chiru.

Frica de a pierde teren și trecerea la metacogniție

Sursa principală a supraaglomerării este reprezentată de reflexul părintelui de a-și raporta copilul la performanțele altora. Prof. Claudia Chiru pledează pentru înlocuirea comparației sociale cu autodepășirea și dezvoltarea metacogniției.

„Este frica aceasta și îl comparăm mereu. Ar trebui copilul să fie comparat cu propria evoluție și cu propriul parcurs, nu cu parcursul altcuiva. Ar trebui să-l obișnuim pe copil să ajungă la metacogniție, adică la gândire despre ce gândește, să reflecteze asupra a ceea ce gândește, să știe de ce a ales ceva și către unde merge cu alegerea aceea. Dacă îi dăm copilului tot timpul ceea ce are de făcut pe tavă, nu se mai întâmplă metacogniția”, susține profesoara.

Pentru a stimula această reflecție interioară, dialogul trebuie schimbat.

„Îl învățăm adresându-i întrebări mai puțin administrative, ce ai făcut, cât știi, ce notă ai luat, ce notă a luat cutărică, și mai mult care țin de el. Adică să-l întrebi: Ce te-a ajutat să rezolvi acest exercițiu? Te-ai blocat, cum ai procedat când te-ai blocat? Ce ai simțit când n-ai știut? Unde te-ai gândit, cum ți-ai adus aminte? Adică trebuie să trecem un pic de suprafața aceasta de administrativ și de a-l întreba tot timpul lucruri pentru care copilul dă un răspuns cu un număr, și să intrăm un pic în interior”, conchide prof. Claudia Chiru.