Care sunt cele mai populare nume de fetițe și băieți din 2027, între locurile 11 și 20? Ce se schimbă față de 2026
09 Septembrie 2026
Experții explică ce înseamnă, de fapt, „gentle parenting” și demontează câteva dintre cele mai răspândite mituri despre acest stil de parenting.
Poate ai văzut clipuri pe Instagram despre „gentle parenting”, ai citit despre acest concept în cărți dedicate părinților, ai auzit de el de la prieteni sau ai observat părinți care îl aplică în parc. Acest stil de parenting, bazat pe colaborare, pune accent pe empatie și pe conexiunea cu copilul, în locul pedepselor sau al reproșurilor, motiv pentru care este adesea perceput drept o abordare mai „blândă”.
În timp ce unii părinți sunt convinși de beneficiile sale, alții întâmpină dificultăți în a înțelege ce presupune cu adevărat. Nici rețelele sociale nu ajută prea mult. Potrivit experților, acestea au transformat uneori „gentle parenting” într-o formă de „perfecționism de fațadă”, în care părinții simt presiunea de a fi permanent calmi, perfect stăpâni pe propriile emoții și disponibili emoțional pentru copii în orice moment.
Adevărul se află undeva între postările virale de pe TikTok și ceea ce arată cercetările. Experții demontează șase dintre cele mai frecvente mituri despre „gentle parenting” și explică ce presupune, în realitate, această abordare.
„Gentle parenting” nu înseamnă că nu ai voie să-i spui niciodată „nu” copilului
Una dintre cele mai răspândite idei greșite este că un părinte care practică „gentle parenting” nu îi poate spune niciodată „nu” copilului. În social media, acest stil este prezentat uneori ca unul în care dorințele și nevoile copilului sunt puse mai presus de reguli și limite. În realitate, abordarea este mult mai apropiată de alte stiluri de parenting decât s-ar putea crede.
„Gentle parenting este, în esență, o formă de parenting autoritativ, abordare susținută de zeci de ani de cercetări și care combină limitele ferme cu relațiile bazate pe căldură și apropiere”, explică Emily Edlynn, psiholog clinician și autoarea cărții Autonomy-Supportive Parenting: Reduce Parental Burnout and Raise Competent, Confident Children.
La fel ca în parentingul autoritativ, stabilirea limitelor rămâne esențială. Pediatrul și coach-ul parental Chrissie Ott consideră că abilitatea de a spune „nu” este chiar o necesitate.
„Copiii au nevoie de limite pentru a se simți în siguranță. Gentle parenting nu înseamnă absența disciplinei. Înseamnă disciplină fără umilire, intimidare sau rușinare”, explică aceasta.
Accentul pus pe pozitivitate, empatie și colaborare poate crea uneori impresia greșită că părintele trebuie să evite orice refuz. Însă „gentle parenting” nu presupune că a-i spune „nu” copilului îi face rău și nici că trebuie să îi oferi alegeri nelimitate sau să îl rogi politicos să își schimbe comportamentul indiferent de ceea ce face.
Această abordare presupune în continuare limite, consecințe și asumarea rolului de părinte, oferindu-i copilului structura de care are nevoie.
Nu este singura modalitate prin care poți crește copii echilibrați
Majoritatea părinților își doresc să crească copii inteligenți emoțional, care să dezvolte un atașament sigur. Dar este „gentle parenting” singura cale prin care se poate ajunge aici?
Emily Edlynn spune că nu există dovezi care să arate că acest stil este obligatoriu pentru dezvoltarea unei relații sănătoase și sigure cu un copil inteligent emoțional.
„Este important să știm că gentle parenting, ca abordare distinctă, nu a fost cercetat suficient, astfel încât rezultatele despre care vorbesc susținătorii săi nu sunt bazate pe dovezi științifice”, explică ea.
Cercetările existente indică, în schimb, parentingul autoritativ drept stilul asociat cel mai constant cu rezultate pozitive în dezvoltarea copiilor.
„Oamenii, indiferent de vârstă, își reglează mai bine emoțiile și se dezvoltă cel mai bine în medii în care demnitatea și responsabilitatea coexistă. Gentle parenting reprezintă un pas în această direcție”, spune Chrissie Ott.
Există însă și alte abordări care combină aceleași principii și care pot conduce la rezultate similare.
„Gentle parenting” nu înseamnă că un părinte nu se poate enerva niciodată
Unii părinți care încearcă să urmeze acest stil ajung să își impună standarde nerealist de ridicate, ceea ce poate duce chiar la epuizare. Ei simt că trebuie să fie permanent calmi, disponibili și capabili să răspundă perfect nevoilor emoționale ale copiilor. Atunci când nu reușesc, pot avea impresia că fac ceva greșit.
La sfârșitul zilei, acest lucru îi poate face să se simtă vinovați, epuizați și copleșiți. Chiar și pentru cei mai implicați părinți este aproape imposibil să îndeplinească asemenea așteptări în 100% din timp.
De aceea, este important ca idealurile promovate de „gentle parenting” să fie echilibrate cu realitatea vieții de părinte. Există loc și pentru furie, frustrare sau momente în care părintele își pierde calmul.
Un studiu din 2024, primul care a inclus părinți care s-au identificat ei înșiși ca adepți ai „gentle parenting”, a constatat că peste o treime dintre participanți se confruntau cu epuizare și nesiguranță.
