Părinți și pitici Parenting Cum le vorbești copiilor despre război, în funcție de vârstă? Pediatru: „Nu au încă filtre emoționale care să îi ajute”

Cum le vorbești copiilor despre război, în funcție de vârstă? Pediatru: „Nu au încă filtre emoționale care să îi ajute”

Cum le vorbești copiilor despre război, în funcție de vârstă? Pediatru: „Nu au încă filtre emoționale care să îi ajute” / FOTO: freepik.com @mediaphotos
Un mic ghid pentru situația în care copilul tău te întreabă: „Mama, tata, este adevărat că vom muri din cauza a ceea ce se întâmplă în Iran?”

Pentru părinți este o situație dificilă. Atunci când actualitatea devine tragică sau dramatică, copiii ajung inevitabil în contact cu ea la un moment dat. Chiar dacă părinții nu își doresc acest lucru.

Copilul poate vedea din întâmplare imagini la televizor. Poate auzi știrile la radio. Poate discuta la școală cu alți copii. Părintele trebuie apoi să găsească cuvintele potrivite pentru a explica ceva greu de înțeles. Trebuie să liniștească un copil chiar dacă el însuși nu se simte complet liniștit și uneori nici nu înțelege pe deplin ce se întâmplă.

Primul reflex util este să îl întrebi pe copil ce a auzit și cum se simte. Răspunsul lui îți oferă timp să găsești cuvintele potrivite. În același timp eviți să intri în detalii inutile. Un copil de patru ani nu are nevoie să știe exact cum a murit Ali Khamenei.

Prima strategie este să întrebi: „Ai auzit despre asta? Ce ai auzit exact? Tu ce crezi despre asta? Cum te face să te simți?”

Dacă cel mic nu aduce subiectul în discuție, dar știi că a auzit fragmente de informații, poți începe tu conversația.

Chiar și un copil care nu pune întrebări poate rămâne cu gândurile în minte. Scopul nu este să ții o lecție de geopolitică. Scopul este să vezi dacă știrile îl sperie, să identifici zvonurile, să corectezi informațiile greșite și să îi lași o ușă deschisă. Spune-i clar că poate reveni oricând să vorbească despre asta.

Cum abordezi subiectul în funcție de vârstă

Înainte de 3 ani, nu este nevoie să explici actualitatea, spune specialistul Benjamin Muller în rubricile Parents. Copiii foarte mici percep emoțiile adulților. Poți spune simplu că ești îngrijorat și să precizezi clar că nu are nicio vină. Dacă a văzut imagini dificile, explică pe scurt. Spune că foarte departe de voi există oameni care se luptă, dar tu ești acolo să îl protejezi și el este în siguranță.

Între 3 și 6 ani, rămâi concret și folosește explicații scurte. Evită detaliile. Copiii cred adesea că o imagine violentă se petrece aproape de ei. De aceea pot crede că sunt în pericol. Repetă că acolo unde trăiți există siguranță și că adulții lucrează pentru a proteja oamenii. În funcție de maturitatea copilului, poți explica faptul că există armată și poliție care protejează populația.

Între 7 și 10 ani, copiii înțeleg mai bine situațiile, dar imaginile îi impresionează puternic. Poți începe să oferi explicații mai clare. Poți spune că, de-a lungul istoriei, oamenii au purtat războaie. Dacă copilul vrea să înțeleagă de ce unele țări ajung să lanseze bombe asupra altora, poți explica o parte din realitate. De exemplu, că poporul iranian a trecut prin multă violență, că libertățile sunt limitate și că femeile sunt adesea oprimare. Din acest motiv, unele țări spun că vor să ajute populația. Nu este necesar să explici detalii despre programe nucleare sau negocieri internaționale.

Preadolescenții și adolescenții caută sens și cauze. Ei pot deveni anxioși când se gândesc la viitor. Poți căuta împreună cu ei surse de informații credibile și poți discuta despre solidaritate.

Când este momentul să urmărești știrile împreună cu copilul

În cazul știrilor care provoacă anxietate, întrebarea importantă nu este dacă informația este importantă. Întrebarea este dacă copilul o poate gestiona emoțional. O imagine banală pentru un adult poate șoca un copil. De exemplu, un om care sparge o vitrină, două persoane care se îmbrâncesc într-un autobuz sau un polițist care arestează violent un protestatar.

Nu există urgență să îți pui copilul în fața jurnalului de știri de seară sau în fața canalelor de știri. Tu îți cunoști copilul cel mai bine. Ai încredere în acest lucru.

Atenția trebuie să fie și mai mare în cazul canalelor de știri non stop. Când evenimentele se desfășoară în timp real, tentația de a urmări fiecare moment este mare. Dacă copilul se află în cameră, merită să te gândești de două ori.

Profesorul de pediatrie clinică David Schonfeld de la Universitatea din California de Sud a studiat mult acest subiect. El recomandă limitarea expunerii. Repetarea acelorași imagini la televizor poate crește stresul și anxietatea copiilor. Ei nu au încă filtre emoționale care să îi ajute să gestioneze scene violente sau dramatice văzute de multe ori.

De exemplu, dacă o dronă se prăbușește într-o clădire, aceeași filmare poate apărea de multe ori pe un canal de știri. Experții comentează imaginile, iar copilul poate crede că fiecare difuzare reprezintă un nou incident. În aceste condiții, îi va fi greu să adoarmă.

Într-un scenariu ideal, copilul nu vede imagini violente. Evită știrile înainte de culcare. Dacă totuși le urmărești, fă acest lucru împreună cu el. Explică ce vede, oferă context și oprește televizorul atunci când conținutul devine prea intens.

Dacă copilul spune că îi este frică să moară

Nu ignora această teamă. UNICEF arată că, în perioade de criză, copiii se întorc spre părinți pentru a găsi siguranță și protecție. Nu minimaliza anxietatea copilului.

Poți spune că înțelegi că situația îl sperie și îl poți ruga să îți spună ce anume l-a făcut să gândească așa. Apoi liniștește-l fără să minți. Spune că nu se cunosc toate detaliile, dar că acolo unde trăiește este în siguranță și că mulți oameni lucrează pentru a calma situația.

Ajută copilul să revină la prezent. Respirați împreună. Oferă-i o îmbrățișare. Respectă ritualul de seară. Propune o activitate care îl ancorează în momentul prezent, de exemplu desen, sport sau citit.

Când este nevoie de ajutor

După ce vede imagini șocante, copilul se poate trezi noaptea, poate avea coșmaruri sau dureri de burtă. Poate deveni mai iritabil sau poate pune aceleași întrebări de multe ori. Aceste reacții apar frecvent.

Dacă simptomele persistă, dacă școala observă schimbări sau dacă anxietatea afectează viața de zi cu zi, discută cu medicul sau cu un psiholog.

Un copil nare nevoie de un părinte prezent, de protecție față de imagini violente și de un mesaj pe înțelesul lui. Chiar și atunci când lumea pare înfricoșătoare, copilul nu este singur.

CITEȘTE ȘI: Aproape 100 de elevi români blocați în Dubai au revenit acasă. Au parcurs aproximativ 30 de ore până la București

Mamă și jurnalist, Loredana oferă o voce echilibrată pentru toți părinții care vor să își înțeleagă mai bine copiii. Scrie despre parenting cu sensibilitatea unei mame și rigoarea unui jurnalist, din experiența reală, consultă specialiști, verifică informațiile și selectează doar ceea ce este cu adevărat util pentru familie.
Alte știri