Cum contracarezi acuzația că rupi legătura copilului cu celălalt părinte? Leca: Asta taie din combustibilul conflictului
01 Iunie 2026
Ziua Copilului este adesea marcată de un entuziasm de fațadă, însă realitatea sistemului educațional românesc în afara momentelor festive rămâne una plină de provocări structurale. Eugen Ilea, președintele Federației Naționale a Părinților, subliniază necesitatea de a trece de la „baloane și dulciuri” la o asumare a drepturilor fundamentale ale elevilor.
Pentru mulți, 1 iunie este o ocazie de celebrare, însă pentru cei implicați în procesul decizional al educației, ar trebui să reprezinte un moment de analiză profundă. Eugen Ilea explică la DC Edu, emisiune moderată de Sorin Ivan, faptul că această dată are rădăcini istorice profunde, de la reverendul britanic din 1857 până la conferințele de la Geneva din 1925 pentru protejarea copiilor.
„1 iunie – o zi cu baloane, cu dulciuri, cu discursuri, o zi festivă, o zi frumoasă. Eu aș vedea lucrurile în paradigma cealaltă, adică o zi de bilanț și de asumare. Ne bucurăm într-adevăr de sărbătoare și de ziua festivă, dar apare o întrebare: 1 iunie, dar ce facem în celelalte 364 de zile ale anului?”. Această întrebare stă la baza unei critici aduse sistemului care uită că „ziua copilului este în fiecare zi, pentru că ei sunt viitorul”.
Abandonul școlar în mediul rural: O rană deschisă de măsurile de austeritate
Accesul la educație este garantat prin Constituție, însă în practică, distanța dintre lege și realitate este uriașă, mai ales în zonele defavorizate. Eugen Ilea atrage atenția asupra creșterii abandonului școlar ca urmare a unor decizii legislative care au lovit direct în infrastructura rurală.
„Odată cu acele modificări aduse de către legislativ în urmă cu un an, un an și jumătate, din păcate abandonul școlar a avut o oarecare creștere pentru că, desființându-se anumite unități școlare din zona rurală, părinții au decis – a fost decizia lor, nu e o decizie bună – să nu mai trimită copiii la școală, să îi retragă, decât să facă efortul parcurgerii unor distanțe foarte mari”, spune Ilea. Aceste măsuri de austeritate au fost văzute ca un atac la adresa sistemului: „S-a început procesul ăsta de reabilitare economică, s-a început cu educația... educația ar trebui să fie protejată, să fie deasupra”.
Masa caldă: Un pilon educațional, nu doar un ajutor social
Una dintre soluțiile identificate pentru combaterea abandonului este generalizarea programului „Masa Caldă”. Federația Națională a Părinților susține că acesta nu trebuie privit ca un act de caritate, ci ca un instrument pedagogic esențial.
„Oferirea acelei mese calde... a diminuat abandonul școlar. Nu vorbim de un abandon școlar generalizat, am solicitat o mapare acolo unde avem într-adevăr abandon școlar în baza situațiilor familiale, pentru că vedem că acest lucru este caracteristic zonelor rurale și familiilor nevoiașe”. Ilea insistă asupra transformării acestui program: „Mi-aș dori ca această masă caldă să fie generalizată, nu că tot an de an mai adăugăm 50 de școli... să fie generalizată la nivelul sistemului. Programul Cornul și Laptele a fost transformat dintr-un program educațional într-un program social, dar acest program este unul educațional și poate fi adaptat”.
Transportul elevilor: Bariera logistică în calea educației
Dincolo de hrană, transportul rămâne o problemă nerezolvată care împiedică mii de copii să ajungă la cursuri. „Asigurarea acelui transport pentru că avem foarte mulți copii care parcurg distanțe destul de mari pentru a ajunge la școală și, din păcate, statul încă nu asigură pentru toți acești copii un transport adecvat”. Fără o finanțare corectă și constantă, dreptul la educație rămâne doar o promisiune pe hârtie.
