Radu Leca: Plecarea tânărului adult de acasă. Temerile mamei
30 Ianuarie 2026
Mulți părinți observă devreme că ceva nu este în regulă, dar aleg să amâne evaluarea de teamă să nu își eticheteze copilul. În emisiunea Părinți Prezenți, un specialist explică de ce evaluarea nu schimbă copilul, dar oferă direcția corectă de intervenție și de ce sprijinul timpuriu poate face diferența în dezvoltarea lui.
„Să spunem lucrurilor pe nume: sunt părinți care văd semnele de diferență ale copilului, dar evită evaluarea deoarece se teme de etichetare sau reacția celor din jur? Cum îl putem ajuta pe părinte să înțeleagă că nu e o etichetă și că intervenția timpurie schimbă evoluția copilului?” a întrebat moderatoarea emisiunii Părinți Prezenți, Loredana Iriciuc.
Ana Bogdan, psihoterapeut cognitiv comportamental și consultant în analiză comportamentală aplicată, care lucrează zilnic cu copii și adolescenți cu tulburări de dezvoltare și care vede, dincolo de diagnostic, nevoia reală a copilului, spune:
„Știi ce se întâmplă? Frica, este ceva normal la noi oameni și mai ales când mergem la doctor, ne este teamă să nu primim un diagnostic”.
Copilul nu are nevoie de etichete, ci de soluții
„Noi ne gândim, de fapt, care este nevoia copilului? Nevoia lui nu este de a primi un diagnostic, este să vedem ce facem după ce observăm anumite dificultăți cognitive, lingvistice, comportamentele acestea inadecvate care apar”, explică psihologul Ana Bogdan la Părinți Prezenți, o emisiune marca ParintisiPitici.ro.
Pentru părinte, evaluarea ajunge să fie percepută ca o sentință. În realitate, ea este un instrument. Un punct de plecare. O formă de claritate. Lipsa evaluării nu protejează copilul, doar întârzie accesul la sprijin.
„Și, din punctul meu de vedere, evaluarea este ca o fotografie a nevoii copilului. Ce observăm la copil?”, adaugă experta.
Această fotografie nu schimbă copilul. Nu adaugă nimic nou. Doar arată ce este deja acolo și ce poate fi sprijinit. Evaluarea nu creează dificultăți, ea le scoate la lumină, tocmai pentru a putea fi abordate.
Ce se schimbă, de fapt, după evaluare
Unul dintre cele mai mari mituri este acela că evaluarea îl transformă pe copil într-un copil diferit. Ana Bogdan explică foarte clar ce se întâmplă, concret, după acest pas.
„Copilul nu se schimbă, dar putem să aducem o șansă către un comportament funcțional, către asimilarea unor achiziții care îl va ajuta să devină un copil cât mai recuperat”, spune specialista.
Un alt punct sensibil pentru părinți este ideea de recuperare totală. Așteptarea că intervenția va șterge complet diferențele.
„În cazul copiilor cu tulburare din spectru autist, nu ne referim la o recuperare totală. Ei devin adolescenți funcționali, apoi adulți funcționali, au nevoie în continuare de susținere, de psihoterapie, cei care au un grad înalt de asimilare a limbajului cognitiv”, mai spune Ana Bogdan.
„Adică, nu ne referim la o recuperare totală, ne referim la o recuperare funcțională”, punctează experta.
De la evaluare la intervenție, cine face parte din echipă
Un copil nu se recuperează singur. Un părinte nu poate duce totul pe umeri. Intervenția eficientă înseamnă colaborare.
„Și pornim prima dată cu evaluarea, apoi implementăm un program de intervenție personalizat pentru fiecare copil și, bineînțeles, suntem o echipă: părintele, terapeutul, analistul comportamental și cadrul didactic”, adaugă Ana Bogdan.