Însă, înainte de a pune un diagnostic, un psiholog evidențiază o întrebare foarte importantă pe care trebuie să o pună pentru a înțelege mai bine ce se întâmplă cu adevărat.
Astăzi, termenul ADHD este peste tot. La școală, pe rețelele de socializare, în conversațiile dintre părinți. Tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate, mult timp ignorată, este acum mai bine înțeleasă. Un pas semnificativ înainte. Dar această vizibilitate sporită are și un dezavantaj: tentația de a eticheta prea repede. Într-un videoclip postat pe Instagram, psihologul și neuropsihologul Baptiste Carreira Mellier avertizează împotriva acestei tendințe. „Ratăm cazuri de ADHD, care este o problemă reală, dar uneori îl putem diagnostica și acolo unde nu există”, explică el.
Un copil neliniștit nu este neapărat un copil cu ADHD
La copii, dificultățile de atenție sau neliniștea sunt adesea observate la școală. Dar aceste comportamente singure nu sunt suficiente pentru a pune un diagnostic.
„Un copil care se foiește în clasă nu este neapărat ADHD”, subliniază specialistul. El ne amintește că aceste semne pot avea mai multe cauze: „Ar putea fi un copil care se plictisește pentru că ritmul este prea lent pentru el, un copil care doarme prost din cauza tensiunii de acasă, un copil care se teme sau un copil care are dificultăți de învățare nediagnosticate.” Cu alte cuvinte, contextul general al copilului este esențial pentru a înțelege prin ce trece.
Întrebarea de pus înainte de orice diagnostic
În loc să ne concentrăm exclusiv pe comportamentul din clasă, Baptiste Carreira Mellier sugerează lărgirea perspectivei. „Ce se întâmplă cu adevărat în viața acestui copil?”, întreabă el. Și pentru a clarifica: „Nu doar la școală, ci și în viața lui, acasă, în somn, în relațiile lui, cu emoțiile lui.” Deoarece în spatele dificultăților de atenție se pot ascunde și alte tulburări, precum dificultățile de învățare (dislexie, disgrafie etc.), anxietatea, depresia sau chiar o tulburare din spectrul autist.
Profesionistul subliniază un aspect esențial: un diagnostic corect nu se pune în câteva minute. „O evaluare neuropsihologică amănunțită nu înseamnă bifarea unei liste de simptome; ci găsirea a ceea ce explică cu adevărat comportamentul copilului”, ne amintește el. Uneori, este într-adevăr ADHD.
Dar nu întotdeauna. „Uneori este ADHD, alteori este altceva, alteori sunt mai multe lucruri”, clarifică el. Ce îl îngrijorează cel mai mult?
„Când medicalizăm un copil când ar trebui pur și simplu să-l ascultăm diferit, când căutăm o etichetă pentru că este mai rapid decât înțelegerea.”