Urania Cremene, specialist în parenting, transmite un mesaj încurajator părinților. Specialista a atins și un subiect extrem de prezent în zilele noastre bullying-ul. 82% dintre elevii din România au fost martori la bullying. Dacă în clasa copilului tău sunt 30 de elevi, 14 dintre ei au suferit, iar aproape toți ceilalți au văzut și au tăcut, puncteaza specialista.
„Realitatea crudă și dureroasă e că nu vom fi mereu lângă copiii noștri.
Nu vom fi în curtea școlii când cineva le va spune că sun proști, urâți, că nu contează. Nu vom fi în grupul de WhatsApp când vor circula glumele pe seama lor. Nu vom fi nici pe TikTok și Insta când vor fi amenințati. Nu vom fi în banca din spate când vor primi primul pumn sau prima palmă.
Și poate că ne spunem „la noi nu se întâmplă." „Copilul meu mi-ar spune." „Școala lui e ok." Dar realitatea ne contrazice de fiecare dată.
Nu mai avem nicio scuză. Sunt tot mai multe cazuri grave, cu dezondământ tragic, care ies la iveală. Am putea spune că e efectul mass-media care fuge după senzațional, am putea găsi multe pretexte. Dar statisticile nu le mai putem combate cu niciun argument.
82% dintre elevii din România au fost martori la bullying. Dacă în clasa copilului tău sunt 30 de elevi, 14 dintre ei au suferit, iar aproape toți ceilalți au văzut și au tăcut.
Asta nu e o știre de la televizor. Asta e realitatea din sala de clasă unde stă copilul tău chiar acum.
Și știi ce doare cel mai tare? Că în spatele fiecărui procent sunt copii reali. Copii care pleacă dimineața de acasă cu un nod în stomac. Care nu mai vor să meargă la școală și nu spun de ce. Care nu mai dorm bine, se retrag, vorbesc din ce în ce mai puțin. Notele scad fără explicație. Nu mai privesc în ochi. Par mereu în gardă. Iar când încep să tremure, cei din jur, chiar și adulții, în loc să vadă frică și anxietate, îi cataloghează, îi minimizează, lovesc și mai tare în ei cu cuvinte greu de reprodus aici.
Și sunt și ceilalți copii, cei care devin brusc dominanți, vorbesc cu dispreț despre colegi, au o nevoie crescută de control și putere. Sau cei care văd și nu fac nimic sau, în cel mai rău caz, se poziționează în tabăra agresorilor, fără să știe că devin și ei, la rândul lor, agresori.
Victimă, agresor sau martor: niciunul dintre aceste roluri nu apare peste noapte. Și niciunul nu trebuie să rămână fără răspuns.
Avem nevoie, la nivel de societate, să conștientizăm și să prevenim un fenomen care a scăpat de sub control”, a transmis Urania Cremene, specialist în parenting.