Urgențele psihiatrice în maternitate: De la gânduri intruzive și frica de a pierde copilul. Avertismentul Anei-Maria Zamfir
25 Iulie 2026
Mai țineți minte vremurile în care ni se spunea că educația este o prioritate? Că profesorii trebuie motivați, respectați și încurajați să rămână în sistem?
Realitatea arată, din nou, altceva.
Noua lege a salarizării lovește și în plata cu ora. O remunerație care era deja modestă, aproape jenantă în raport cu munca depusă, va fi și mai mică. Iar asta într-un sistem care se plânge constant că nu are suficienți profesori.
Plata cu ora nu înseamnă doar 50 de minute petrecute în clasă. Înseamnă pregătirea lecției, corectarea lucrărilor, evaluarea elevilor, răspunsuri pentru părinți, responsabilitate și implicare. Exact aceeași muncă pe care o face orice profesor. Diferența este că, de acum, ea va fi plătită și mai prost.
Apoi ne vom întreba, mirați, de ce profesorii nu mai vor să ia ore suplimentare. De ce posturile rămân neocupate. De ce tot mai mulți aleg să plece din sistem sau nici măcar să nu mai intre în el.
Nu poți spune că prețuiești educația, în timp ce reduci valoarea muncii celor care o țin în picioare. Nu poți cere dedicare, profesionalism și sacrificiu, oferind în schimb tot mai puțin.
Din păcate, pare că, în România, de fiecare dată când se vorbește despre „reforme”, profesorii sunt cei care plătesc nota de plată.
Iar cea mai tristă parte este că nu mai vorbim doar despre salarii. Vorbim despre respect. Despre felul în care statul alege să le spună profesorilor, prin fiecare astfel de decizie, cât valorează munca lor.