Fobia școlară silențioasă: Semnele care arată că durerile de burtă sau de cap ale copilului tău nu sunt inventate

Este șapte și jumătate dimineața și începe o scenă pe care o știi deja pe de rost. Copilul tău spune că îl doare burta. Poate că îi este și greață, îl doare capul sau simte că trebuie să vomite. Duminică după-amiază era perfect, dar luni dimineață pare că se simte cu adevărat rău.

Când îi spui că trebuie să meargă totuși la școală, durerea se accentuează, apar lacrimile sau începe să te roage să îl lași acasă. Este ușor să crezi că exagerează sau că a găsit o metodă eficientă pentru a scăpa de ore. Există însă și o altă posibilitate, pe care merită să o iei în serios. Corpul lui poate exprima o anxietate pe care încă nu știe să o pună în cuvinte.

Deși în limbajul obișnuit se folosește expresia „fobie școlară”, psihologii folosesc termenul „refuz școlar” pentru a descrie dificultățile persistente ale copilului de a merge la școală, atunci când acestea apar în legătură cu o stare de disconfort emoțional, în special cu anxietatea. Se estimează că între 2% și 5% dintre copii și adolescenți ajung, la un moment dat, să manifeste refuz școlar.

Când anxietatea se exprimă prin simptome fizice

Corpul nu separă emoțiile de senzațiile fizice. Când un copil anticipează o situație pe care o percepe ca amenințătoare, organismul poate activa răspunsul la stres. Acest lucru se poate întâmpla înaintea unui examen, atunci când trebuie să se despartă de părinți, să vorbească în fața colegilor, să se întoarcă la școală după vacanță sau să petreacă timp într-un loc în care nu se simte în siguranță.

În astfel de situații, organismul intră într-o stare de alertă., notează Ser Padres Pot apărea modificări ale activității intestinale, tensiune musculară, greață sau senzația că trebuie să meargă urgent la toaletă.

Disconfortul este real, chiar dacă medicul nu găsește o boală fizică care să îl explice. Un studiu realizat la Universitatea Paris-Saclay arată că durerile abdominale, durerile de cap, greața, vărsăturile, oboseala, amețelile, diareea și palpitațiile se numără printre cele mai frecvente simptome fizice asociate refuzului școlar.

Faptul că un simptom are și o componentă psihologică nu înseamnă că un copil îl inventează. De multe ori, tocmai aceste manifestări fizice întârzie identificarea problemelor emoționale care stau în spatele lor.

Copilul poate spune „mă doare burta” sau „îmi este greață”, iar adulții încep să caute explicații legate de alimentație, de o posibilă viroză sau de lipsa somnului. În realitate, problema poate avea legătură cu ceea ce se întâmplă la școală.

Totul nu începe cu „nu vreau să merg la școală”

Copiii nu spun întotdeauna în cuvinte ceea ce simt, mai ales când sunt mici. De aceea, merită să observi când apar simptomele și ce se întâmplă atunci când dispare obligația de a merge la școală.

Iată câteva semne care merită atenția ta:

Problemele fizice apar mai ales dimineața sau în seara dinaintea revenirii la școală.

Simptomele se reduc sau dispar în weekend, în vacanțe sau atunci când îi permiți copilului să rămână acasă.

Copilul începe să se pregătească foarte greu pentru școală sau găsește motive pentru a amâna plecarea.

Simptomele fizice apar împreună cu iritabilitate, plâns, insomnie sau nevoia constantă de a sta aproape de părinți.

Copilul începe să întrebe în mod repetat cine va fi în clasă, ce activități va avea sau dacă părinții vor veni să îl ia de la școală.

Refuzul școlar poate avea cauze diferite. Printre acestea se află anxietatea de separare, teama de evaluare, dificultățile de relaționare cu ceilalți copii, bullyingul sau sentimentul că nu se simte bine în sala de clasă.

Important este să urmărești tiparul, nu să analizezi fiecare simptom separat. O durere de burtă care apare o singură dată, chiar înainte de plecarea la școală, nu înseamnă automat că micuțul are fobie școlară. La fel, nu orice refuz de a merge la școală indică anxietate.

Repetiția și legătura cu școala oferă indicii importante. Observă momentul în care apare disconfortul. Întreabă-te ce s-a întâmplat chiar înainte. Avea ora de sport? Avea matematică? Urma pauza? Trebuia să întâlnească un anumit coleg sau un profesor? Trebuia să se despartă de tine? Avea o activitate care îi provoacă în mod special teamă sau disconfort?

Ce poți face dacă bănuiești că există o problemă?

Primul pas este să nu transformi ceea ce simte copilul într-o luptă pentru a demonstra dacă spune sau nu adevărul. Replici precum „nu ai nimic”, „inventezi” sau „toți copiii trebuie să meargă la școală” pot închide tocmai conversația de care ai nevoie pentru a înțelege ce se întâmplă.

Este mai bine să îi validezi experiența, fără să stabilești automat că soluția este să rămână acasă. Poți să îi spui: „Știu că te doare și vreau să înțeleg ce te face să te simți așa”.

Apoi, urmărește tiparele timp de câteva zile. Notează când apar simptomele, ce s-a întâmplat la școală, cum a dormit copilul, ce activități avea în program și cum s-a simțit pe parcursul zilei. Aceste informații te pot ajuta mai mult decât întrebarea repetată, în fiecare dimineață, „Cum te simți?”.

Este important să excluzi mai întâi cauzele medicale. O durere de cap sau o problemă digestivă care apare frecvent nu trebuie pusă automat pe seama anxietății fără o evaluare medicală, mai ales dacă apar și alte simptome fizice.

Dacă medicul nu identifică o cauză fizică, iar tiparul indică anxietate sau evitare școlară, următorul pas este să discuți cu reprezentanții școlii și, dacă este necesar, cu un psiholog. Cercetările arată că intervenția are rezultate mai bune atunci când problema copilului primește sprijin din partea familiei și a școlii.

În același timp, este important să nu lași anxietatea să decidă de fiecare dată dacă micuțul merge sau nu la școală. Evitarea poate menține și poate accentua problema. Dacă de fiecare dată când apare frica, copilul rămâne acasă, creierul poate învăța că evitarea este cea mai simplă cale de a scăpa de disconfort.

Atunci când situația permite, este mai util să lucrați la o revenire treptată la școală. Copilul are nevoie de sprijin și de un plan adaptat dificultăților sale. Nu este vorba despre alegerea simplă dintre „mergi” și „nu mergi”, ci despre identificarea cauzei și despre pași care îl ajută să își recapete treptat sentimentul de siguranță.

Revenirea la școală poate scoate la suprafață îngrijorări pe care copilul nu le exprimă ușor. De aceea, atunci când începe să aibă dureri de burtă, dureri de cap sau greață chiar înainte de ore, nu are nevoie ca părinții să devină detectivi care încearcă să afle dacă spune adevărul. Are nevoie ca adulții din jurul lui să observe tiparul, să îl asculte și să încerce să înțeleagă ce se află în spatele acestor simptome.