Un studiu arată că frica de eșec poate fi redusă dacă lucrezi cu amintirile din copilărie

Experiențele negative trăite în copilărie, în special criticile, neglijarea sau formele obișnuite de abuz, pot afecta starea psihologică și calitatea vieții la vârsta adultă. Modul în care cei din jur au reacționat cândva la eșecurile noastre contribuie la formarea unor tipare emoționale care pot genera, mai târziu, frica de eșec.

Într-un studiu recent publicat în revista Frontiers in Psychology, cercetătorii arată că anumite tehnici de vizualizare pot reduce această teamă de eșec asociată cu amintiri dificile din copilărie.

Trei tehnici diferite comparate

În studiu au fost incluși 180 de adulți cu vârste între 18 și 35 de ani care se confruntau cu frica de eșec. Timp de două săptămâni, participanții au urmat patru ședințe de terapie în care au lucrat cu amintiri dureroase din copilărie legate de critică.

Participanții au fost împărțiți aleatoriu în mai multe grupuri. Un grup a fost supus tehnicii de expunere prin imaginație. În acest caz, participanții au fost rugați să își amintească pur și simplu situații care le provocau teamă sau anxietate. Acest grup a fost considerat grup de control activ.

Al doilea grup a folosit tehnica restructurării prin imaginație, o metodă care modifică modul în care este percepută amintirea. Participanții și-au reamintit o situație dureroasă, apoi au fost invitați să își imagineze că apare un „apărător” care intervine pentru a sprijini copilul din acea situație.

Al treilea grup a folosit aceeași tehnică de vizualizare, dar cu o pauză de zece minute introdusă înainte de intervenție. Această pauză a avut rolul de a perturba amintirea inițială și de a întări impactul intervenției „apărătorului”.

Amintiri resimțite mai puțin dureros

Rezultatele arată că toate tehnicile testate au dus la o reducere semnificativă și de durată a fricii de eșec. În același timp, s-a observat o scădere a emoțiilor negative precum tristețea și vinovăția.

Reacțiile fiziologice la amintirile legate de critică s-au redus și ele. Participanții nu mai reacționau cu același nivel ridicat de stres atunci când își aminteau situații dificile.

Efectele s-au menținut în timp. Evaluările realizate la trei și șase luni după terapie au arătat că îmbunătățirile au persistat.

Julia Bączek, coautoare a studiului și psiholog la Laboratorul de neuroștiințe afective din cadrul Institutului de Psihologie al Universității SWPS din Varșovia, a explicat că studiul arată că intensitatea emoțiilor negative asociate cu amintirile de critică din copilărie poate fi redusă.

Ea a spus că tehnicile potrivite pot schimba modul în care sunt trăite aceste amintiri și le pot face mai puțin dureroase.

Amintirile nu sunt fixe

Studiul sugerează că tehnicile bazate pe vizualizare, în care oferim o finalitate liniștitoare unei amintiri dificile din trecut, pot schimba felul în care ne simțim în prezent.

Julia Bączek a subliniat că experiențele din trecut nu trebuie privite ca fiind emoțional fixe și imposibil de schimbat. Acestea pot fi reinterpretate și integrate într-un mod mai puțin dureros.