Cum îți poți da seama că ai de-a face cu un copil egoist? Psihologii spun că există câteva trăsături de caracter care pot fi observate încă din copilărie și care, în absența unui ghidaj emoțional adecvat, pot persista și la maturitate. Iată cinci dintre cele mai frecvente semne care merită atenția ta.
Pe măsură ce cresc, unii copii devin tot mai preocupați de propriile lupte interioare, mai ales atunci când încearcă să-și câștige independența față de părinți.
În acest proces, pot alege să se distanțeze sau să se închidă în ei înșiși, interpretând această retragere ca o formă de maturizare.
Pentru părinți, această schimbare de atitudine poate fi percepută ca o respingere sau chiar ca un comportament egoist.
Însă, potrivit psihologului Jeffrey Bernstein, în spatele acestor comportamente se ascund, de multe ori, stresul și confuzia emoțională specifice unei perioade dificile de tranziție către viața adultă.
În acest context, specialistul recomandă părinților să facă un pas înapoi și să își protejeze propriul echilibru emoțional. După ce recunosc nevoia de distanțare a copilului, este important să stabilească limite sănătoase și să evite presiunea inutilă.
Totodată, pentru a nu rupe legătura, psihologul subliniază importanța menținerii unei comunicări deschise și empatice cu copilul devenit adult.
Cel mai important este ca, odată ajuns la maturitate, copilul tău să își poată exprima liber nevoile și emoțiile, fără teama de a fi judecat, subliniază specialiști citați de revista Your Tango.
Însă cum îți poți da seama dacă trece, de fapt, printr-o fază de egoism? Iată cinci semne care îți pot da de gândit:
Recunoștința, exprimată chiar și în gesturi simple, este esențială pentru relațiile sănătoase din familie.
Un studiu publicat în revista Einstein arată că gesturile de mulțumire întăresc legăturile afective.
Totuși, mulți copii ajunși adulți uită să le mulțumească părinților, ca și cum tot ce au primit li se cuvenea.
Încorporarea recunoștinței în viața de zi cu zi, inclusiv în momentele mărunte, contribuie la menținerea unei relații armonioase.
Pe măsură ce copiii devin adulți, rolurile din familie se schimbă. Părinții nu mai sunt responsabili pentru tot: nu mai iau decizii în locul lor, nu le mai oferă sprijin financiar la fel de constant.
Deși această tranziție este firească, ea poate aduce o anumită distanță.
Mulți copii adulți, prinși în viața lor de zi cu zi, ajung să își caute părinții doar atunci când au nevoie de ajutor.
Chiar dacă nu o fac cu rea intenție, această atitudine poate răni și poate duce la o relație dezechilibrată.
Atunci când un copil adult recurge la manipularea prin vinovăție, relația cu părinții săi are serios de suferit. Astfel de comportamente pot reactiva răni vechi, chiar dacă acestea păreau deja vindecate.
Un studiu publicat în Guilt and Children arată că menținerea sentimentului de vinovăție afectează profund sănătatea emoțională a celor implicați și distruge încrederea din relație.
Pentru ca relația dintre părinți și copiii adulți să funcționeze, este esențial să existe limite clare și respect reciproc.
Atunci când copilul refuză să respecte aceste granițe, echilibrul relației este serios afectat.
Fiecare membru al familiei merită să i se respecte spațiul și nevoile.
Stabilirea și reafirmarea acestor limite contribuie la păstrarea unei relații sănătoase și respectuoase.
Chiar și după ce părinții și-au cerut scuze sincer pentru greșelile din trecut, unii copii adulți continuă să readucă acele episoade în discuție, ca mijloc de presiune.
Aceste reproșuri devin o unealtă pentru a obține ceea ce își doresc, sub pretextul că părinții le „datorează” ceva.
În spatele acestei atitudini se ascunde adesea convingerea că părintele trebuie să fie mereu disponibil, indiferent de situație.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil