Cred că suntem cu toții de acord că uneori nu înțelegem prea bine de ce cei mici aleargă spre noi cu cereri aparent neobișnuite sau își doresc să ne petreacă timpul cu ei în moduri care ne pot părea puțin ciudate.
Într-o postare recentă pe rețelele de socializare, neuropsihologul Álvaro Bilbao aruncă o privire asupra unor comportamente tipice ale copiilor și le atribuie un motiv comun: nevoia lor de atenție din partea noastră, a adulților de referință, mai ales a părinților. Când își doresc să interacționeze cu noi, adesea recurg la anumite acțiuni.
Concret, Álvaro Bilbao evidențiază șase astfel de comportamente în postarea sa. Dacă aveți copii, vă veți recunoaște probabil în cel puțin una dintre aceste situații. Haideți să vedem împreună ce explicații interesante ne oferă neuropsihologul pentru aceste atitudini aparent ciudate ale celor mici!
SURSA FOTO: freepik.com @seventyfour
Álvaro Bilbao, renumitul neuropsiholog, scoate în evidență faptul că un copil mic nu exprimă întotdeauna verbal nevoia sa reală de conexiune atunci când simte că s-a „deconectat de tine”. Cu toate acestea, micuții sunt maeștri în a arăta această nevoie prin limbajul gestual și comportamental.
Lovituri nevinovate: Este o modalitate disperată prin care copiii îți atrag atenția și, în același timp, încearcă să intre în contact fizic cu părinții lor, explică Álvaro Bilbao.
Te urmăresc peste tot: Atunci când copilul se simte obosit sau vulnerabil, manifestă anxietatea de separare urmărindu-și părinții pretutindeni. Acest comportament poate fi intensificat dacă tocmai ai avut o discuție mai aprinsă cu ei.
Își necăjesc frații: Este un instinct natural al copiilor de a-i scoate din joc pe cei care concurează pentru atenția ta. Bilbao remarcă că acest obicei se accentuează atunci când părinții reacționează imediat, chiar și într-un mod mai puțin afectuos.
Îți cer de nenumărate ori să te uiți la ei: Pentru copiii mici, simțirea privirii părinților este esențială pentru validare și construirea autonomiei lor. Chiar dacă poate părea obositor, ei îți spun, de fapt: „dacă mă văd reflectat în ochii tăi mă ajută să-mi văd valoarea”, adaugă neuropsihologul.
Cer îmbrățișări: Bilbao consideră această strategie drept „foarte inteligentă”, explicând că contactul fizic în brațele părinților ajută la generarea de oxitocină și la reducerea nivelurilor ridicate de cortizol în momente de oboseală sau singurătate.
Plânsete pentru lucruri aparent neimportante: Descriind această abordare ca pe un „strigăt de ajutor”, Álvaro Bilbao subliniază că aceste manifestări aparent exasperante sunt de fapt un apel pentru atenție și conexiune.
Prin aceste șase atitudini, copiii comunică în mod inconștient nevoia lor profundă de a se simți conectați și validați de către adulții lor de referință. Este o privire fascinantă în lumea copiilor, dezvăluind că, în spatele comportamentelor aparent neobișnuite, se ascunde dorința simplă de a fi văzuți, înțeleși și iubiți.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil