Mulți dintre noi am auzit de asta, poate că este copilul unui prieten sau al unui coleg de școală al fiicei noastre: prezența copiilor geniali, numiți copii supradotați, nu este atât de rară, iar recunoașterea lor este foarte importantă pentru a gestiona mai bine pregătirea lor.
Dotația, sau supradotația, este un termen folosit pentru a descrie copiii care manifestă un nivel de abilități sau talent semnificativ peste medie. Recunoașterea și înțelegerea supradotației este esențială pentru a asigura un mediu de învățare adecvat și pentru a sprijini dezvoltarea acestor copii extraordinari.
Supradotatul depășește abordarea tradițională a inteligenței și implică o serie de abilități care pot varia de la creativitate și leadership la gândire critică și rezolvarea problemelor. Copiii supradotați pot excela în domenii specifice, cum ar fi matematica, știința, artele sau limbajul.
De subliniat că, de multe ori, acești subiecți au tendința de a-și masca abilitățile excelente, de a se adapta celorlalți, așa că nu este atât de evident să-ți dai seama.
Foto: Freepik @freepik
Recunoașterea semnelor este crucială. Unele semnale roșii includ învățarea rapidă și vocabularul avansat, capacitatea de a rezolva probleme logice complexe și o curiozitate nesățioasă.
Un semn poate fi și plictiseala la clasă, din cauza unui decalaj între abilitățile copilului și nivelul de predare. O altă informație importantă de reținut este că, adesea, acești copii tind să aibă o viteză mai lentă de procesare a informațiilor în comparație cu alte abilități cognitive.
În ciuda abilităților lor excepționale, copiii supradotați se pot confrunta cu provocări unice: plictiseala la clasă, izolarea socială din cauza lipsei de colegi cu interese similare și anxietatea legată de așteptări mari sunt câteva dintre obstacolele care pot apărea.
În plus, copiii supradotați pot prezenta o sensibilitate emoțională mai mare și o mai mare conștientizare a lumii din jurul lor. Adesea se simt neînțeleși, neglijând în schimb aspectul emoțional care este parte integrantă a acestui diagnostic.
Supoziunea poate duce la un fel de „cult al geniului” în rândul unor părinți, cu așteptări nerealiste și presiune constantă pentru succesul academic și creativ.
Această presiune poate afecta bunăstarea emoțională a copiilor, creând mai degrabă un mediu stresant decât stimulant.
Semnele presiunii excesive ale părinților pot include o mulțime de activități extracurriculare și o concentrare excesivă asupra performanței academice în detrimentul jocului și al odihnei.
Lipsa de recunoaștere a eforturilor, împreună cu un sentiment constant de nemulțumire, poate indica, de asemenea, presiunea parentală.
Foto: Freepik @freepik
Am subliniat cât de fundamental este ca copilul supradotat să fie recunoscut prompt pentru a fi urmărit, și din punct de vedere psihologic, în mod corespunzător. Prin urmare, este important ca profesioniștii din sector să fie pregătiți corespunzător, dar și ca noi, părinții, să fim atenți să nu trecem cu vederea eventualele probleme.
Dacă un părinte suspectează că copilul său poate fi dotat, este esențial să ceară opinia unor profesioniști calificați, cum ar fi psihologilor de copii și neuropsihiatrilor. Efectuarea unei evaluări amănunțite poate ajuta la diagnosticarea abilităților copilului dumneavoastră și la stabilirea unui plan educațional adecvat.
Ulterior, se poate parcurge o cale de susținere a unui copil supradotat prin colaborare între părinți, profesori și profesioniști. Programele educaționale flexibile și stimulative, oportunitățile avansate de învățare și un mediu de sprijin pot contribui la dezvoltarea optimă a talentului copilului.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil