Costurile enorme de a încerca să-ți faci copiii fericiți tot timpul. Există consecințe semnificative atât pentru cei mici, cât și pentru părinți

Data publicării:
Costurile enorme de a încerca să-ți faci copiii fericiți tot timpul. Există consecințe semnificative atât pentru cei mici, cât și pentru părinți / FOTO: freepik.com @bialasiewicz
Costurile enorme de a încerca să-ți faci copiii fericiți tot timpul. Există consecințe semnificative atât pentru cei mici, cât și pentru părinți / FOTO: freepik.com @bialasiewicz

Educația copiilor este un joc cu reguli în schimbare și, în ciuda momentelor frustrante, e important să ne amintim că suntem toți pe aceeași barcă. Desigur, există zile când simți că nimic nu merge conform planului și că ai vrea să ai un manual de utilizare pentru copii. Dar, în esență, suntem toți într-o călătorie nebună și facem ce putem mai bun în fiecare zi.



În goana după a oferi copiilor noștri tot ce este mai bun, mulți părinți își propun să le aducă bucurie neîntreruptă și să le deschidă ușile către un univers plin de oportunități. Această dorință de a face fiecare moment al copilăriei lor o experiență fericită și memorabilă este, fără îndoială, una nobilă. Cu toate acestea, se pare că baza educației bazate exclusiv pe împlinirea dorințelor și fericirea imediată a copiilor poate aduce cu sine nu doar beneficii, ci și consecințe semnificative, atât pentru cei mici, cât și pentru cei mari.

În încercarea de a construi un cadru perfect pentru creșterea și dezvoltarea copiilor, s-ar putea să uităm că viața înseamnă și să înfruntăm provocări și dezamăgiri. Faptul de a căuta în mod constant să îi ferim pe cei mici de orice neplăcere sau greutate poate genera, paradoxal, rezultate nedorite. Astfel, există riscul ca acești copii să nu învețe să gestioneze eșecurile sau să dezvolte reziliența necesară în fața adversităților.

Pe lângă impactul asupra dezvoltării emoționale și sociale a copiilor, insistența asupra fericirii imediate poate aduce și presiune considerabilă asupra părinților. În căutarea constantă a satisfacției imediate a dorințelor copiilor, părinții pot resimți o povară grea, în timp ce își pierd echilibrul între a le oferi totul și a le oferi ceea ce au nevoie cu adevărat.

Citește și Copiii care par că nu se mai satură și mereu vor mai mult. Cătălin Durlă ne spune cum să gestionăm situația: „Întrebați-vă ce vă cer cu adevărat!” / VIDEO

Consecințele de a face copiii fericiți cu orice preț

SURSA FOTO: freepik.com @REDfox

Promovează o toleranță scăzută la frustrare la copii

Chiar dacă ne-am dori să trăim într-o lume lipsită de frustrări, realitatea este că acestea fac parte din experiența umană. Frustrarea, acel sentiment de dezamăgire sau nemulțumire atunci când lucrurile nu merg conform planului, este o parte inevitabilă a vieții. Este important să oferim copiilor instrumentele necesare pentru a învăța să facă față acestor momente de dezacord între așteptări și realitate.

Cu toate acestea, când părinții adoptă o abordare de a proteja cu orice preț copiii de frustrare, ei pot involuntar submina dezvoltarea abilităților de a gestiona astfel de situații. Copiii pot ajunge să experimenteze o toleranță redusă la frustrare, deoarece nu au avut oportunitatea de a se confrunta cu provocări sau de a învăța să navigheze prin momente dificile.

Este esențial ca părinții să înțeleagă că expunerea la situații neașteptate și dezamăgitoare contribuie la construirea rezilienței și a capacității de a depăși obstacolele. Prin urmare, să fim conștienți de echilibrul dintre a oferi sprijin emoțional și a permite copiilor să se confrunte cu provocările vieții, contribuind astfel la dezvoltarea lor armonioasă și la învățarea esențială de a face față adversităților.

Îi împiedică să își asume responsabilitatea pentru acțiunile lor

Mulți părinți își doresc să ofere copiilor lor o experiență de viață lipsită de neplăceri și dificultăți. Acest demers bine-intenționat îi determină adesea să intervină în conflicte sociale, să medieze cu profesorii sau să justifice comportamentele discutabile ale copiilor lor. Cu toate acestea, este important să recunoaștem că, în încercarea de a-i feri de orice suferință inutilă, părinții pot involuntar împiedica dezvoltarea capacității copiilor de a-și asuma responsabilitatea pentru propriile acțiuni și de a prelua controlul asupra propriilor vieți.

Pe termen lung, această practică poate conduce la creșterea unor tineri care se simt imuni la consecințe, știind că părinții lor vor interveni în orice situație dificilă și îi vor salva de eventualele repercusiuni. Astfel, în loc să învețe lecția valorii asumării responsabilității pentru propriile alegeri, acești copii cresc și devin adulți incapabili să-și gestioneze comportamentul fără ajutorul constant al altora.

Pentru a contribui la dezvoltarea unor adulți independenți și responsabili, părinții ar trebui să ghideze copiii în învățarea consecințelor acțiunilor lor și să îi încurajeze să-și asume responsabilitatea pentru propriile alegeri. Astfel, ei vor învăța nu doar să se descurce în lume, ci și să-și construiască propria încredere și maturitate.

Îngreunează dezvoltarea abilităților esențiale pentru viața adultă

Înfruntarea greșelilor, dezamăgirilor și obstacolelor este o parte inerentă a traseului fiecărui individ. Chiar dacă părinții aspiră să-și protejeze copiii de aceste provocări ale vieții sau de alte inconveniente cotidiene, inevitabil aceștia se vor confrunta la un moment dat cu realitatea. Ceea ce devine problematic este faptul că, dacă nu le-au fost oferite oportunități de a dezvolta abilitățile esențiale pentru a naviga prin adversitățile vieții, copiii se pot simți neputincioși și fără resurse atunci când se confruntă cu astfel de situații.

Atunci când părinții aleg să preia greutățile și să-și protejeze copiii de responsabilități, în loc să îi încurajeze să învețe de la propriile lor erori și să-și asume propriile decizii, pot inadvertent să împiedice dezvoltarea abilităților critice pentru viața adultă. În căutarea constantă de a-și face copiii fericiți, se poate crea un paradox: un mediu în care aceștia nu învață cum să facă față și să crească din experiențele dificile.

Pe termen lung, aceasta poate conduce la formarea unor adulți dependenți, lipsiți de resursele necesare pentru a gestiona provocările vieții. Așadar, este esențial ca părinții să ghideze copiii în dezvoltarea abilităților necesare pentru a înfrunta lumea reală și a construi o fundație solidă pentru viața lor adultă.

Declanșează stresul și frustrarea părinților

Dorința de a-i face mereu fericiți pe copii poate deveni un drum presărat cu stres și frustrare pentru părinți. A fi în permanență atent la nevoile și dorințele copiilor, oferindu-le toate oportunitățile posibile, poate deveni o provocare psihologică majoră, mai ales când îți crești copiii într-un stil mai autoritar, transformând această sarcină într-o activitate care nu mai aduce bucurie multor părinți.

Un studiu realizat de sociologii Kahneman și Krueger, care a intervievat 900 de femei din Texas, a evidențiat că îngrijirea copiilor este printre activitățile mai puțin plăcute pe parcursul zilei, ocupând locul 16 în clasament. Această perspectivă poate fi pe deplin înțeleasă, având în vedere eforturile masive de energie și timp pe care părinții le investesc adesea în a proteja excesiv copiii, în detrimentul oferirii acestora instrumentelor necesare pentru a învăța să se descurce și să se dezvolte.

Prin urmare, este important ca părinții să găsească un echilibru sănătos între a oferi sprijin emoțional și a încuraja independența copiilor, evitând astfel epuizarea emoțională și menținând bucuria în procesul de creștere a urmașilor lor.

Afectează legătura dintre părinți și copii

Fără îndoială, una dintre consecințele semnificative ale eforturilor de a face copiii fericiți în mod continuu constă în impactul direct asupra legăturii dintre părinți și copii. O relație fundamentată pe supraprotecție, în care părinții își limitează copiii în dezvoltarea lor autonomă, transformându-i în mici tirani, poate afecta negativ conexiunea familială. Pe de o parte, copiii pot crește simțind că sunt împiedicați să-și exploreze propria identitate și să devină cine doresc să fie, în timp ce, pe de altă parte, părinții se pot confrunta cu sentimente de dezamăgire și presiune.

Pe parcursul timpului, în relația părinți-copii pot apărea tensiuni și conflicte, iar dacă acestea nu sunt gestionate adecvat, pot evolua către probleme mai profunde și mai grave. Este important să recunoaștem că echilibrul dintre sprijinul emoțional și autonomia copiilor este esențial pentru a menține o legătură sănătoasă și durabilă în cadrul familiei. Astfel, construirea unei conexiuni autentice presupune și acceptarea și încurajarea creșterii independente a fiecărui membru al familiei.

Vezi și A face copiii fericiți NU este misiunea principală a părinților, potrivit unui expert în educație pozitivă: „Funcția esențială a lor este ASTA!”

Copiii ar trebui să fie fericiți, dar acesta nu ar trebui să fie scopul educației lor

SURSA FOTO: freepik.com @standret

Copiii merită să trăiască o copilărie fericită, iar părinții au un rol esențial în crearea unui mediu propice pentru acest lucru. Cu toate acestea, fericirea nu ar trebui să fie singurul obiectiv al educației parentale. Este incontestabil că părinții au responsabilitatea de a oferi copiilor lor șanse de bucurie și împlinire, dar aceasta este doar o parte a echilibrului parental.

Educația de acasă nu se rezumă doar la a face copiii fericiți; este un proces mai complex și profund. Părinții au și obligația de a-i învăța pe cei mici să își asume responsabilitatea pentru propriile acțiuni, să gestioneze frustrările și să-și dezvolte abilitățile de rezolvare a conflictelor. În același timp, este important să le acordăm libertatea necesară pentru a-și descoperi propriile potențialități și a învăța din propriile experiențe.

Stabilitatea și fericirea copiilor nu vin doar din a le oferi tot ce doresc, ci și din a le impune limite și reguli. Părinții trebuie să transmită valori solide și să-i pregătească pentru provocările vieții, explicându-le că drumul nu este întotdeauna lin și previzibil. În plus, datoria părinților este să îi încurajeze pe copii să învețe din greșeli, să devină rezilienți și să-și croiască propriul drum, chiar și atunci când părinții nu pot fi mereu alături de ei. La finalul zilei, un echilibru sănătos între sprijin, învățare și responsabilitate contribuie cel mai bine la fericirea și dezvoltarea armonioasă a copiilor.



Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.


Autorul articolului: Loredana Iriciuc | Categorie: Recomandari si sfaturi





DC Media Group Audience
pixel