Metoda „time-out” a fost folosită mult timp ca instrument educațional. Totuși, în prezent, specialiștii recomandă alternative mai pozitive.
Educația parentală s-a schimbat semnificativ în ultimele decenii. Dacă odinioară educația emoțională era rar discutată, astăzi dezvoltarea inteligenței emoționale este considerată esențială în creșterea copiilor.
Și concepțiile despre disciplină s-au transformat. Tot mai mulți experți pun accent pe învățarea prin empatie și colaborare, nu pe pedeapsă.
Metoda „time-out” a devenit cunoscută în anii trecuți ca o soluție pentru corectarea comportamentelor nedorite. Copilul era izolat pentru câteva minute, ca să se calmeze și să reflecteze asupra greșelii sale.
Cu timpul, însă, cercetările în psihologie au arătat că această abordare nu ajută copilul să înțeleagă sau să gestioneze emoțiile care stau la baza comportamentului. Din acest motiv, tot mai mulți specialiști o consideră o metodă parentală învechită.
Time-out-ul, cunoscut și sub denumirea de „colțul gândirii”, este o tehnică de modificare a comportamentului care presupune separarea temporară a copilului, de obicei pe un scaun sau într-un colț, din mediul în care a avut loc comportamentul nedorit.
Scopul metodei este de a oferi copilului un moment pentru a reflecta singur asupra comportamentului său, pentru a înțelege de ce a fost îndepărtat și pentru a evita repetarea situațiilor similare.
Metoda a fost dezvoltată de psihologul Arthur Staats la sfârșitul anilor 1950 ca alternativă la pedepsele fizice. Principiul său se bazează pe ideea că atunci când o recompensă plăcută (jucărie sau activitate distractivă) este temporar îndepărtată, comportamentul nedorit apare mai rar.
Pentru o lungă perioadă, time-out-ul a fost considerat un instrument eficient de redirecționare a comportamentului și a fost recomandat de numeroși experți și instituții specializate în educația copiilor.
Astăzi, însă, mulți specialiști în disciplină pozitivă recomandă prudență sau evitarea metodei. Ei subliniază că izolarea copilului poate fi percepută ca o formă de respingere și nu contribuie la înțelegerea și gestionarea emoțiilor.
Psihiatrul Dan Siegel și asistenta socială Tina Payne Bryson au arătat că utilizarea frecventă sau dură a time-out-ului poate fi contraproductivă, crescând reacțiile negative și sentimentul de lipsă de control al copilului, notează bebesymas.com.
Totuși, ei menționează că, dacă metoda este aplicată cu respect și în mod corect, poate avea rezultate pozitive. Experiența lor arată că time-out-urile sunt adesea folosite reactiv și punitiv, ceea ce poate amplifica comportamentele nedorite, mai degrabă decât să le corecteze.
„Competențele emoționale se dezvoltă prin prezența alături de copii, mai ales în momentele dificile”, explică Siegel, care numește „la timp” ceea ce experții în disciplină au denumit „timp liber pozitiv”.
Spre deosebire de metoda originală de time-out, care implica separarea copilului, „time-out-ul pozitiv” sau „timpul interior” oferă un spațiu în care copiii și adulții se retrag împreună pentru a se calma și a reflecta, astfel încât să găsească soluții cu răbdare și respect.
„Îi încurajăm pe părinți să-și liniștească și să-și conecteze copilul în momentele dificile și să transforme experiența într-un «timp pentru ei» printr-un dialog atent, în loc să-i izoleze punitiv în momente de furie, fără oportunitatea de reflecție și conectare”, spune Siegel.
Când copiii sunt supărați sau copleșiți de emoții, au cea mai mare nevoie de sprijinul nostru. Ei au nevoie de validarea emoțiilor lor și de ajutor pentru a ajunge la starea de calm care le permite să reflecteze asupra consecințelor acțiunilor lor și să găsească soluții eficiente.
Un psiholog avertizează: „Când un adult țipă, copilul nu ascultă. El doar încearcă să se protejeze!”
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
