Obiceiuri bine intenționate care au făcut viața de părinte mai grea, nu mai fericită.
Multe mame își doresc să fie „perfecte”. Dar, uneori, tocmai obiceiurile care par dovada unei mame implicate aduc mai mult stres decât bucurie.
O mamă povestește cu sinceritate cele 7 lucruri pe care le făcea, convinsă că o ajută, dar care i-au complicat viața de părinte.
SURSA FOTO: freepik.com @aparfenyuk
„Credeam că o mamă bună își spală copiii zilnic. Acum știu că nu e deloc așa”, povestește jurnalista Leigh Anderson în rubricile Your Tango.
Ea povestește că, în afară de zilele în care cei mici s-au murdărit serios, baia zilnică nu este necesară. Vara îi spală mai des, din cauza nisipului, transpirației și cremei de soare. Iarna însă, spălatul zilnic le usucă pielea și le provoacă iritații.
„Două băi pe săptămână sunt suficiente. O pată de iaurt se curăță ușor cu un prosop umed, iar mirosul de joacă nu deranjează pe nimeni”, spune mămica.
Pediatrii confirmă că spălarea excesivă elimină uleiurile naturale ale pielii, crescând riscul de eczeme și uscăciune.
„Toată lumea îmi spunea că rutina de seară e importantă. Așa că aveam o listă de lucruri de făcut care dura mai bine de o oră”, mai povestește jurnalista.
Inițial, rutina însemna baie, masaj pentru bebeluș și lumină difuză în timp ce alăpta. Odată cu creșterea copilului, programul s-a transformat într-un adevărat maraton: cântece, povești, dans, jocuri inventate, lupte amicale, rugăciuni, zeci de pupici și îmbrățișări.
„Rutina noastră începea la 19 și se termina târziu. Am decis să simplific. Am păstrat doar spălatul pe dinți și rugăciunea. În sfârșit, seara e liniștită”, subliniază Anderson.
„Petreceam minute în șir în fața rafturilor, întrebându-mă dacă merită să dau 8 lei pe un măr bio sau 2 lei pe unul normal. De multe ori plecam fără niciunul”.
După ani de dileme, mama a decis să nu se mai streseze cu etichetele.
„Important e ca cei mici să mănânce fructe și legume, indiferent dacă sunt bio sau nu. Nu putem cheltui o avere doar pe mere”.
Cercetătorii de la Universitatea UC Davis confirmă că beneficiul real vine din consumul regulat de fructe și legume, nu din etichetă. Nutrienții, fibrele și obiceiul de a mânca sănătos contează mai mult decât certificarea organică.
„Cu primul copil, îl forțam să mănânce un număr fix de înghițituri ca să primească desert. Masa devenise o luptă”.
După numeroase negocieri, mama a renunțat la metoda presiunii.
„Cu al doilea copil am urmat principiul lui Ellyn Satter, părintele decide ce și când se mănâncă, copilul decide dacă și cât. Mesele sunt mai liniștite acum, chiar dacă uneori copilul zice că mâncarea arată ca un cap bătrân”.
Pentru ea, faptul că mesele nu mai sunt o confruntare e un mare pas înainte.
„Încercam să fiu o mamă răbdătoare în orice situație. Dar e imposibil când unul apasă încontinuu pe o jucărie muzicală, altul vorbește în șoaptă, iar mâncarea arde pe foc”.
Mama recunoaște că uneori își pierde cumpătul și consideră că nu e nimic greșit în asta.
„Lumea reală nu e plină de oameni sfinți și răbdători. Copiii trebuie să vadă cum arată semnele pierderii răbdării. Așa învață empatia și limitele”.
Un studiu din 2020 arată că recunoașterea acestor semnale emoționale este o abilitate socială importantă, utilă în relațiile cu profesori, colegi sau parteneri.
„O prietenă mi-a spus odată că maternitatea e, de fapt, o meserie de femeie de serviciu. Avea dreptate. Curățam bucătăria de patru ori pe zi și strângeam fără oprire”.
După un timp, mama a decis că e timpul să schimbe regulile.
„Am început să-i învăț pe copii să-și pună hainele în coșul de rufe, să strângă jucăriile și să mă ajute la ștersul prafului. Nu e perfect, dar e un început”.
Pentru ea, o casă ușor dezordonată e preferabilă sentimentului de epuizare.
„Nu vreau să fiu martir. Vreau o casă vie, nu impecabilă”.
„Cel mai mult îmi lipsea, din perioada în care nu aveam copii, timpul singură. Așa că am inventat regula jumătății de zi libere: fiecare părinte are, o dată pe săptămână, câteva ore fără copii, fără treburi, fără vinovăție”.
La început, ideea de a vrea timp departe de copii i s-a părut egoistă. Acum o consideră necesară.
„Nu poți fi un părinte echilibrat dacă ești mereu obosit. Și ai nevoie de momente doar pentru tine. Chiar și o oră de liniște contează”.
Un raport al Universității Ohio confirmă că presiunea de a fi părinte implicat non-stop duce la epuizare și pierderea identității personale.
„Când sunt singură acasă, pun mărunțiș în borcan, strâng elastice de păr și organizez hârtiile de pe birou. Nu fac nimic important. Dar mă simt eu însămi”.
Un psiholog avertizează: „Când un adult țipă, copilul nu ascultă. El doar încearcă să se protejeze!”
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
