În cadrul emisiunii Părinți Prezenți, moderatoarea Loredana Iriciuc a abordat un subiect important pentru părinți: care sunt semnele inteligenței emoționale la copii și de la ce vârstă le putem observa? Răspunsul a venit din partea Alexandrei Șerb, coach transformațional pentru părinți cunoscută și ca Mamă la pătrat.
„Care ar fi semnele că un copil este inteligent emoțional și cam pe la ce vârstă am putea observa noi, părinții, aceste semne?” a întrebat Loredana Iriciuc.
„Aici avem o mică problemă. Copiii sunt copii. Copiii au nevoie de reglare emoțională”, afirmă Alexandra Șerb. Experta subliniază că dezvoltarea inteligenței emoționale la copii implică două componente.
„Partea asta de maturizare emoțională cuprinde două componente foarte importante!
Prima componentă este autoreglarea și ține de felul în care eu îmi gestionez mie emoțiile mele de părinte. Și dacă eu pot să mi le gestionez pe ale mele, o să pot să le gestionez și pe ale lui și invers e valabil: dacă nu pot pe ale mele, nu o să pot nici pe ale lui.
Și coreglarea”, explică Alexandra Șerb la Părinți Prezenți, o emisiune marca ParintisiPitici.ro.
SURSA FOTO: freepik.com @EyeEm
„Spun asta ca să se înțeleagă! Inteligența emoțională este în foarte mare dependență de vârstă, deci de ceea ce e capabil copilul din punct de vedere fiziologic, și de relația cu părintele, deci, de ce face părintele.
Dacă face coreglare sau nu știe să își gestioneze emoțiile lui sau nu pe ale copilului.
De acești doi factori depind dezvoltarea emoțională”, mai susține experta.
„Acuma, nu există un ceas, un moment în care eu mă aștept.
«Am făcut un an, i-am arătat copilului, am lucrat cu el pe emoții și copilul meu tot plânge, nu știe să se calmeze singur».
Veste proastă! Nu trebuie să știe!
Copiii au nevoie de noi, au nevoie de adulți reglați emoțional, care să le fie alături necondiționat pe o perioadă nedeterminată, până când ei sunt capabili să o facă singuri. Și când o să fie capabili, o să vedem.
Nu trebuie să punem presiune, nu trebuie să o facem într-un mod cu așteptări. Adică «fac, fac, fac, hai, hai, când, când, când o să fii gata, când când o să te calmezi singur?»
Nu! Nu ne ajută nici pe noi, nici pe el”, mai spune experta.
Mulți părinți cred că dacă sunt mereu acolo să-i liniștească pe copii, vor crește niște ființe dependente. Alexandra Șerb demontează acest mit:
„Precizez lucrurile astea pentru că văd foarte mulți părinți care se tem să ofere reglare emoțională și să fie alături de copil în momentele alea, pentru că cred că o să devină dependenți copiii de ei. Nu! Copii au nevoie să fie dependenți de noi în copilăria mică, pentru a putea fi apoi independenți emoționali.
Deci, au nevoie să fie dependenți de noi, într-un mod sănătos emoțional - ei nu se pot calma singuri - până când vor putea. Dar dacă eu baza nu o pun, ei și când vor fi capabili n-o să știe ce să facă pentru că nu au exercițiu de dinainte”.
„Pe la 2-3 ani copilul nu știe, nu poate, nu are cortexul prefrontal dezvoltat, deci nu ne așteptăm decât la plâns, tantrumuri, crize... toate sunt normale. Important e ce facem noi în momentele alea.
Pe la 4-5 ani încep ei să verbalizeze, să-și recunoască emoțiile ușor-ușor.
Pe la 6-7 ani încep să dezvolte și un pic empatia și autoreflecția.
Apoi, între 9 și 14 ani să zicem că încep să devină mai capabili, au o profunzime, empatie, dar perioada aia se suprapune cu haosul lor interior din preadolescență și adolescență. Și atunci ce văd în exterior este tot un haos, într-un fel sau altul”, mai explică Alexandra Șerb.
SURSA FOTO: freepik.com @Pavel Melnik
„Și atunci nu ne ajută să ne uităm «copilul meu face criză înseamnă că nu este inteligent emoțional» sau «ceva nu fac bine», «ceva nu e bine cu copilul meu?»
Nu! Noi facem ce avem de făcut în mod sănătos. Suntem alături de ei în momentele alea și ei învață din interacțiunile astea să se regleze.
Dacă ar fi să dau așa un răspuns, un indicator, un reper prin care noi putem să vedem că suntem pe drumul cel bun, ar fi să nu ne uităm la momentele de criză, ce face copilul în criză, ci mai degrabă e relevant să ne uităm ce face după.
Ce face în afara crizelor?
Știe să spună ce simte? Știe să ceară ajutorul? Știe să spună «știi, mami, nu m-am simțit bine când mi-ai spus cutare lucru». Dacă vine să-mi spună treaba asta e un semn bun. Are încredere, știe să verbalizeze. Cum se reconectează după un moment de criză? Se reconectează ușor, revenim ușor la relație?
Ăștia sunt niște indicatori relevanți, zic eu, ca să vedem dacă suntem sau nu pe drumul cel bun.
În rest, trebuie să fim alături de ei și să fim ancora lor, ca un port de siguranță pentru ei mereu”, conchide Alexandra Șerb.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil